CE S-A PĂSTRAT ÎN DOOM3 DIN DOOM2
• În DOOM3 s-a păstrat aproape integral inventarul de cuvinte din ediția precedentă. Astfel, pe lângă cuvintele care aparțin limbii literare actuale (care se recunosc după faptul că nu sunt marcate prin restricții de uz) și sunt supuse normării academice, numeroase cuvinte care aparțin limbii române în ansamblu, dintotdeauna și de pretutindeni, marcate în special ca învechite, populare sau regionale, au fost păstrate din DOOM1, 2 deși nu se pot norma în același fel, dar pot fi folosite/întâlnite în diverse tipuri de texte sau pentru a produce anumite efecte.
S-au conservat, de asemenea, în mare, structura secțiunilor introductive, precum și majoritatea principiilor și a convențiilor de redactare din corpul DOOM2 enumerate acolo în NOTA ASUPRA EDIȚIEI (p. XI-XVII), care nu se reiau aici.
• Dintre celelalte trăsături comune celor două ediții menționăm următoarele:
1. nu s-au eliminat, de regulă, cuvinte din DOOM2;
2. s-au păstrat, în general, formele flexionare la cuvintele învechite, populare și regionale, la care nu se pot aplica normele literare actuale;
3. se dau la locul lor alfabetic, cu trimitere la cuvântul-titlu corespunzător, numai formele gramaticale neregulate care erau semnalate și în DOOM2: sunt, suntem, sunteți v. fi1;
4. se dau indicații orientative de registru (care nu trebuie absolutizate) la cuvinte-titlu (rar la forme flexionare), dar nu și la cuvintele aparținând unor limbaje de specialitate sau unor terminologii populare; se dau mai multe indicații la același cuvânt când privesc sensuri diferite sau când unele cuvinte se folosesc în mai multe registre;
5. se includ în același articol omonimele totale (deși reprezintă cuvinte diferite), pentru că au aceleași forme flexionare – DOOM3 fiind în primul rând un dicționar de forme –, glosate numai când au paronime (unul având un sens în plus): hialită (inflamație a ochiului; opal transparent; sticlă neagră); hialit (opal transparent; sticlă neagră);
6. se indică separat prima sau ultima vocală dintr-un cuvânt (chiar când se recomandă să se evite despărțirea lor), pentru a reflecta și silabisirea în rostirea sacadată: abducție (desp. -ți-e), auzi (a ~) (desp. a-u-);
7. nu se glosează omografele din clase lexico-gramaticale diferite: havan1 adj. invar.; +havan2 s. n.;
8. nu se indică pronunțarea la cuvintele care se scriu conform regulilor generale ale limbii române, cunoscute din școală și pentru care, din marcarea sau nu a accentului sau/și a despărțirii la capăt de rând, vorbitorii limbii române știu cum se rostesc, inclusiv când este vorba de diftongi sau de vocale în hiat;
9. nu s-au inclus separat anexele din DOOM1, din care în DOOM3 un număr mai mare de elemente decât în DOOM2 au fost introduse în lista de cuvinte la locul lor alfabetic sau menționate în STUDIUL INTRODUCTIV;
10. s-au păstrat, la despărțirea la capăt de rând a cuvintelor (semi)analizabile, variantele bazate pe structură, indicate după cele bazate pe pronunțare: idiostil (stil individual) (desp. -di-os-/-o-stil);
11. s-au păstrat variantele interjecțiilor, care nu se pot norma;
12. s-a păstrat o transcriere fonetică mai accesibilă utilizatorilor români decât apelul la toate semnele din Alfabetul fonetic internațional (v. tabelul Semne pentru indicarea pronunțării).