DOOM

Normele privitoare la limbă nu sunt la fel de stricte ca legile din științele exacte. În funcție de context și de situația de comunicare, unele forme sunt acceptabile chiar dacă nu se prevăd în mod expres în norme. Uneori nu se pot da reguli cu valabilitate generală, ci numai descrie manifestări ale uzului, marja de aplicare a normelor putând fi în unele cazuri relativ laxă și admite o variație relativă.

DOOM³ cuprinde și cuvinte/forme/variante nerecomandate de norma academică, care figurează în dicționar numai în scopul de a se consemna scrierea, pronunțarea și flexiunea lor pentru cazurile în care ar putea fi întâlnite sau folosite în anumite texte sau situații. Neconsemnarea altora nu înseamnă neapărat că toate acelea nu sunt admisibile sau posibile, ci că au utilizări limitate la anumite împrejurări.

Aparțin limbii literare actuale cuvintele din DOOM³ nemarcate prin restricții de uz și care sunt supuse normării academice. Li se adaugă numeroase cuvinte care aparțin limbii române în ansamblul ei, dintotdeauna și de pretutindeni, marcate în special ca învechite, populare sau regionale, care au fost păstrate din DOOM^{1, 2} deoarece pot fi folosite/întâlnite în diverse tipuri de texte sau pentru a produce anumite efecte.

DOOM³ nu este (și) un dicționar corectiv, al greșelilor de limbă, al căror caracter este implicit, fiind deductibil din consemnarea formelor corecte; unele abateri de la normă sunt semnalate în Studiul introductiv. Acestea au un grad de tolerabilitate diferit, situat între forme strident incorecte și deci nepermise și variante acceptabile în anumite condiții.

La cuvintele străine folosite în limba română, indicarea limbii de proveniență nu coincide totdeauna cu etimologia lor (directă sau îndepărtată), DOOM³ nefiind un dicționar etimologic. Pronunțarea lor conformă cu acest statut, consemnată în DOOM³ cu ajutorul semnelor minimale adoptate, nu trebuie interpretată ca indicație a rostirii în limba de origine: ea reflectă, mai ales în cazul sunetelor care nu se regăsesc ca atare în română, diferite grade de românizare = de adaptare (parțială), în uz, la posibilitățile oferite de aceasta. Cuvintele-titlu la care nu se indică pronunțarea se rostesc cum se scriu, potrivit regulilor de citire în limba română. Variantele la care nu se indică limba sunt în română.