DOOM

ÎNDRUMĂRI PENTRU CONSULTAREA DICȚIONARULUI¹

Preambul

• În cele ce urmează se detaliază ce informații pot găsi utilizatorii în DOOM³, unde anume și cum trebuie ele interpretate.

• Pentru aspectele care nu-și pot avea locul într-un dicționar de tipul DOOM³ trebuie consultate lucrări specializate, cărora DOOM³ nu li se substituie și dintre care unele sunt incluse în BIBLIOGRAFIA SELECTIVĂ.

1. Lista de cuvinte

1.1. Ce cuprinde DOOM³

• Inventarul DOOM³ cuprinde, în intrări separate:

- precumpănitor cuvinte (inclusiv abrevieri² care au și statut de cuvinte) și grupuri stabile de cuvinte, mai ales locuțiuni, care aparțin limbii române standard actuale;

- anumite elemente din afara acesteia sub raport diacronic sau diatopic, în special³: învechite (și chiar ieșite din uz), populare sau regionale, marcate cu abrevierile (înv.), (pop.), (reg.);

• Ele nu aparțin limbii standard actuale: cele marcate (înv.) nu se mai folosesc practic în uzul activ al limbii; cele (pop.) și (reg.) apar în uzul oral, rar și în cel scris, sau doar local. Toate pot fi valorificate în literatură, cu anumite efecte, sau preluate și în uzul curent, dar numai ca elemente expresive, familiare ș.a.

• Istorismele, care denumesc realități dispărute și sunt folosite și astăzi pentru a le desemna, nu au indicația (înv.): aspru² [monedă veche].

- anumite nume proprii la care se precizează acest caracter⁴;

- anumite cuvinte străine folosite în contexte românești.

• Cuvintele/expresiile omografe (chiar scrise uneori cu minime deosebiri) la forma-tip⁵ sunt înregistrate în Dicționar ca intrări separate, în succesiune imediată, cu glosări care pun în evidență deosebirile dintre ele:

arborele-vieții (tuia) s. m. art.; arborele vieții (schema evoluției omului) s. m. + s. f.

i-i¹ pr. + pr.; i-i² pr. + vb.

• Distincția omonimie totală – polisemie nu interesează DOOM³, deoarece, în virtutea caracterului său de dicționar în primul rând de forme, în obiectul său intră omografia, nu omonimia.

• Toate componentele inventarului DOOM³ sunt tratate din punctul de vedere al corectitudinii ortografice, ortoepice și morfologice.

• Cuvintele introduse în plus în DOOM³ față de DOOM² nu au fost glosate — cu excepția cazurilor de omografie și de paronimie — (chiar dacă unele nu figurează în alte dicționare), deoarece DOOM³ nu este un dicționar explicativ și respectă anumite constrângeri de redactare.

• Prezența în DOOM³ a unor cuvinte/forme/variante nu înseamnă că toate sunt recomandate. Unele dintre ele figurează numai pentru cazurile în care ar putea fi întâlnite/folosite în anumite situații/texte, pentru a se consemna scrierea, pronunțarea și flexiunea lor acceptate.

• Neconsemnarea în DOOM³ a altora nu înseamnă că ele nu sunt posibile sau că sunt toate incorecte, ci că fie au utilizări limitate la anumite situații/texte, fie nu corespund convențiilor de redactare ale DOOM³.

• Din inventarul DOOM³ necesită aici o prezentare mai amănunțită substantivele proprii și cele provenite din abrevieri; pentru abrevierile propriu-zise, grupurile stabile de cuvinte și locuțiuni v. mai jos.

1.1.1. Substantivele proprii

• În DOOM³ figurează substantive proprii identice cu sau apropiate de substantive comune. Ele se scriu, se pronunță sau/și se comportă din punct de vedere gramatical diferit (cel puțin într-o anumită măsură) de cele comune corespunzătoare. În Dicționar, ele sunt însoțite de explicații minimale:

Arcaș (zodie) s. propriu m.; Arcașul (constelație) s. propriu m. art.; arcaș (oștean) s. m.

Ampère (fizician francez) s. propriu⁶; amper (unitate de măsură⁷) s. m.

• În DOOM³ apar și nume proprii fără corespondent nume comun, în măsura în care pun unele probleme de corectitudine:

Alba Iulia (oraș) (-li-a) s. propriu f., g.-d. Albei Iulia

Peru (stat) s. propriu n., (fam.) art. Perul, g.-d. art. Perului/[statului Peru]

Toma s. propriu m., g.-d. lui Toma (dar: Duminica Tomei/Tomii).

• Unele sintagme folosite ca nume proprii de instituții etc. sunt menționate numai la sfârșitul articolului consacrat cuvântului comun de bază, pentru că, spre deosebire de acesta, se scriu cu literă mare la inițială⁸:

academie s. f. (dar: Academia Română s. propriu f.).

• DOOM³ nu este un dicționar enciclopedic/de nume proprii, de aceea nu se găsesc în el explicații mai amănunțite despre acestea și nici nume de personalități și de alte realități chiar mai importante, după criterii extralingvistice, decât unele dintre cele care au fost introduse din considerentele lingvistice enunțate.

1.1.2. Substantivele provenite din abrevieri

• Anumite cuvinte din DOOM³ sunt reprezentate de abrevieri⁹ folosite relativ frecvent și ca substantive (dar la care nu se menționează proveniența).

• Cele mai multe se scriu uneori integral cu litere mari și fără punct final/puncte intermediare:

BBC¹/bbc (bumbac) [cit. bebece] s. n.; BBC² (post de radio-TV) [cit. engl. bibisi] s. propriu n.

• Asemenea substantive se scriu, se pronunță sau/și, eventual, se flexionează într-o anumită măsură diferit de substantivele comune asemănătoare:

AGA (adunare a acționarilor) s. f., pl. AGA; aga (comandant) (înv.) s. f., art. agaua, g.-d. art. agalei; pl. agale.

• Abrevierile care nu au devenit și cuvinte nu figurează în Dicționar la locul lor alfabetic, ci, eventual, numai după cuvintele/expresiile abreviate: initio (ab ~) abr. a.i.

1.2. Forma cuvântului-titlu

• Intrările în DOOM³ sunt în general la forma-tip. Pentru aceasta și pentru    excepții v. mai jos diversele clase lexico-gramaticale.

• La cuvintele și la locuțiunile plasate la locul alfabetic al elementului principal, celelalte componente se dau imediat după cuvântul-titlu, urmate de ~. Convențiile de reprezentare în Dicționar trebuie decodate ținând seama de acest mod de înregistrare:

abitir (mai ~) adv. [= mai abitir]

altfel (de ~) loc. adv. [= de altfel].

1.3. Marcarea unor cuvinte-titlu¹⁰

• Înaintea unor cuvinte-titlu,

- semnul + marchează articolele adăugate în DOOM³:

+adagietto² s. n.

- semnul ! marchează faptul că în DOOM³ s-au operat față de DOOM² una sau mai multe modificări care afectează într-o anumită măsură fie norma (ortografică, ortoepică sau/și morfologică), fie, mai ales, interpretarea gramaticală¹¹ a cuvântului-titlu (inclusiv adăugarea/eliminarea unor forme articulate sau flexionare ori a unor variante, modificarea reprezentării accentului la compuse, precizarea despărțirii la capăt de rând).

Natura modificărilor poate fi identificată de cei interesați dacă cunosc norma anterioară, respectiv prin comparare cu DOOM²:

!abducție/abducțiune, față de abducție

!ablaut (desp. a-blaut), față de (a-blaut/ab-laut)

!absorbant² s. n./(tehn.) s. m., față de s. n.

!acatalectic adj. m., f. acatalectică (formă ~), față de acatalectic adj. m., pl. f. acatalectice

!acatist față de acatist/acatist

!acont față de acont/aconto

!adenopatie + pl. adenopatii

!ad-interim adj. invar., adv., față de ad-interim/ad interim adj. invar.

• Nu sunt marcate cu ! modificările care nu afectează normarea cuvintelor sau nu privesc aspectele menționate ale interpretării gramaticale:

abține (a se ~): imper. 2 sg. afirm. abține-te

aluneca (a ~): ind. prez. 1 sg. alunec, 2 sg. aluneci.

• Semnul ® după cuvântul-titlu indică faptul că este vorba de o marcă înregistrată: xerox®.

1.4. Ce nu cuprinde DOOM³

• Utilizatorii nu trebuie să se aștepte să găsească în DOOM³ totalitatea cuvintelor, grupurilor de cuvinte și a locuțiunilor din toate ariile, timpurile și varietățile stilistice ale limbii române și din toate limbajele de specialitate, nici toate abrevierile sau numele proprii care i-ar putea interesa.

• Astfel, nu s-au introdus ca intrări separate toate expresiile, extrem de numeroase, nici toate compusele, derivatele și cuvintele rezultate prin conversiuni (cvasi)automate, foarte productive, obținute prin aplicarea unor reguli, din cuvinte/forme care figurează în DOOM³: unele adjective participiale; adverbe și substantive corespunzătoare unor adjective; substantive în -re („infinitive lungi”) de la majoritatea verbelor; derivate negative de la infinitive lungi sau de la participii.

• Fac excepție mai ales formațiile care au dezvoltat sensuri speciale.

• Spre deosebire de dicționarele explicit corective¹², în DOOM³ (care are un astfel de caracter numai implicit¹³) nu sunt înregistrate faptele considerate greșite (unele sunt semnalate însă în STUDIUL INTRODUCTIV).

Formele corecte trebuie căutate în diversele locuri în care este previzibil să figureze: de ex., cuvintele cu privire la care utilizatorii își pot pune întrebarea dacă se scriu cu sau fără h- trebuie căutate sub ambele inițiale posibile, de pildă, pentru arap, respectiv Harap-Alb, la literele A și H (în aceste cazuri neexistând trimiteri).

• Din cauza constrângerilor formatului de dicționar și a dimensiunilor acestuia, în DOOM³ nu s-au putut include toate formele flexionare care se conformează regulilor generale (pentru care v. GALR, GLRG), ci cu predilecție cele care pun probleme ortografice sau/și ortoepic ori/și morfologice.

• Din clasa articolului, nu sunt incluse cele enclitice, care nu sunt cuvinte și nu au independență grafică.

• Nu figurează nici elementele care sunt numai afixe – cu excepția cazurilor când au devenit și cuvinte (ca anti, ism, pro etc.).

• DOOM³ nu cuprinde nici informații de ordin semantic și, cu atât mai puțin, enciclopedic, decât cu caracter minimal.

• Problemele generale legate de scrierea, pronunțarea și morfologia cuvintelor din DOOM³ sunt prezentate în STUDIUL INTRODUCTIV.

1.5. Organizarea informației

• Articolele din DOOM³ sunt mai mult sau mai puțin complexe. Centrul lor de greutate îl constituie încadrarea lexico-gramaticală a cuvântului, urmată de indicarea, la cele flexibile, a principalelor forme care pun probleme ortografice, ortoepice sau/și morfologice. Acest nucleu poate fi precedat de informații lexicale, urmate de unele referitoare la formă și de precizări privind contextul în care se utilizează cuvântul (anumite indicații de acest ordin se dau și în cuprinsul unor articole).

• Ordinea informațiilor este, în structura maximală a unui articolul, după caz, următoarea: imediat după cuvântul-titlu, pentru identificarea lui, se indică sensul/sensurile sau domeniul/domeniile; pot urma indicații privind registrul/uzul; în continuare, la cuvintele străine se precizează limba de proveniență; se dau apoi indicații de pronunțare, respectiv de citire, și privind despărțirea la capăt de rând; urmează încadrarea lexico-gramaticală, cu includerea unor forme semnificative; le succedă citarea unui context specific și abrevierea sau simbolul termenului în cauză:

acquis (drepturile și obligațiile statelor UE; actele normative respective) (fr.) [pron. aki] (desp. ac-quis) s. n., art. acquis-ul [pron. akiul] (~ comunitar)

ad-interim (lat.) adj. invar., adv. (ambasadori ~, a numi ~ ambasadori); abr. ad int./a.i.

• Omografele care sunt omonime totale sunt comasate sub același cuvânt-titlu; ele nu sunt distinse de cuvintele polisemantice, ambele tipuri fiind subsumate convențional unei forme lexicale supraordonate:

cală s. f., g.-d. art. calei; pl. cale [=„încăpere a unei nave” și „plantă”]

cap² (parte a corpului; căpătâi; extremitate; început; măciulie; motiv; sfârșit; unitate; vârf) s. n., pl. capete

• Pentru economie sunt reunite în același articol și utilizările aceluiași cuvânt‑titlu conform apartenenței la clase lexico-gramaticale apropiate sau fără deosebiri formale (adj. – adv.), distinse prin exemplificări:

ad-hoc (lat.) adj. invar., adv. (divanuri ~, a se reuni ~)

cappella (a ~) (it.) loc. adj., loc. adv. (compoziții ~, a cânta ~).

• Tot din motive de economie sunt reunite în același articol grupări constituite din același adverb, dar cu prepoziții diferite:

acolo (dintr-~/într-~).

• Omografele care nu sunt omonime totale sunt distinse prin cifre „la umăr” (ca exponent):

abate¹ (a ~) vb.; abate² s. m.

adagio¹ adv.; adagio² s. n.

afin¹ (arbust); afin² (rudă).

2. Ordonarea alfabetică

• Omografele care sunt omonime parțiale figurează în ordinea alfabetică strict formală a literelor inițiale ale cuvintelor care urmează în articol (indiferent de ordinea în care s-a produs eventuala conversiune):

acaju¹ adj.; acaju² (arbore) s. m.; acaju³ (culoare) s. n.

• Locuțiunile adjectivale și adverbiale care au o prepoziție pe primul loc se găsesc sub cuvântul principal (de pe poziția a doua): alese (pe ~) loc. adv. [= pe alese].

Fac excepție numeroasele formații cu de-a, plasate toate la D.

• Grupurile de cuvinte omofone cu cuvinte compuse și care se scriu parțial diferit figurează imediat după compusele respective:

arborele-vieții (tuia) s. m. art.; arborele vieții (schema evoluției omului) s. m. + s. f.

• Îmbinările omofone scrise cu cratimă sau în cuvinte separate sunt plasate după cuvintele simple corespunzătoare:

al art.; a-l prep. + pr.

altădată adv.; altă dată¹ adj. pr. + s. f.; altă dată² loc. adv.

3. Indicarea accentului

• Accentul se indică atât la cuvântul-titlu, cât și la formele lui flexionare (chiar când nu suferă deplasări).

• Accentul (principal) este marcat prin sublinierea cu o linie a vocalei accentuate:

anterioritate s. f., g.-d. art. anteriorității.

• Unele cuvinte au, pe lângă accentul principal, și unul secundar. Acesta este notat, prin sublinierea cu două linii a vocalei în cauză, numai la unele formații cu elemente de compunere la care se produc frecvent ezitări sau confuzii cu privire la locul accentului: autoacuza (a se ~).

• La cuvintele compuse scrise cu cratimă se indică accentul general al compusului (chiar când cade pe un component monosilabic), nu și accentul celorlalte componente (polisilabice) ale lui:

argint-viu.

• În felul acesta se diferențiază suplimentar cuvintele compuse – după principiul „un cuvânt, un accent” – de grupuri de cuvinte sau de locuțiuni (în care accentul este marcat la fiecare component):

meridiem (ante ~) loc. adv.

ante-mortem adj. invar., adv.

• Absența accentului arată că:

- un cuvânt-titlu sau o formă flexionară este monosilabic(ă) (caz în care nu se precizează pronunțarea, nici despărțirea la capăt de rând):

hait² pl. haituri (desp. hai-)

an²

- litera sau grupul de litere care redă vocala accentuată a unui cuvânt străin polisilabic se pronunță altfel decât se scrie, accentul fiind notat în aceste cazuri la indicațiile de pronunțare:

airbag (engl.) [pron. erbeg]

happening (engl.) [pron. hepăning].

4. Variantele¹⁴ din DOOM³

• DOOM³ este un dicționar normativ, care înregistrează numai variantele a căror folosire este recomandată sau cel puțin acceptată în anumite condiții.

• În DOOM³ se dau, uneori, variante, care privesc mai ales forma cuvântului-titlu, alte forme flexionare sau indicații din cuprinsul articolelor.

• Ordinea în care sunt înregistrate variantele indică preferința normativă pentru cea plasată pe primul loc.

4.1. Variantele simple (cele mai numeroase) sunt despărțite prin /.

• Ele pot privi¹⁵:

- unele abrevieri:

segno (al ~) abr. al seg./AS

- accentul: polip/polip

- elementele cu care se poate combina cuvântul-titlu:

alde (~ Ion/ ~Ionescu)

arhon (+ nume de persoană/rang)

- cuvinte, respectiv sintagme din titlul unui articol: !alzheimer/boala (lui) Alzheimer

- despărțirea la capăt de rând, după pronunțare și după structură:

abdominalgie (desp. -mi-nal-/-min-al-)

idiostil (desp. -di-os-/-o-stil)

- forma cuvântului-titlu:

adineauri/adineaori

atât/atâta¹

greier/greiere

• Variante pot apărea și la unele exemple date în paranteză: alături (Locuiește ~.; dar: alăturea cu drumul).

- forme flexionare:

ansamblu pl. ansambluri/(tehn.) ansamble

căpșună g.-d. art. căpșunii/căpșunei

mămucă g.-d. art. mămucăi/mămuchii

răzui (a ~) (să) răzuiesc/(să) răzui

- genul:

astru s. m./s. n.; pl. m. aștri/n. astre

ghiont s. m./s. n., pl. m. ghionți/n. ghionturi

- grafia/pronunțarea cuvântului-titlu:

Aheron/(gr.) Acheron

filozofie/filosofie

- grafia cuvântului-titlu și a unor forme flexionare: ASLO/Aslo, pl. ASLO-uri/Aslouri

- limba: bluf¹⁶/(engl. bluff) [pron. blaf]

- pronunțarea, în funcție de:

- origine, în cazul cuvintelor străine: airbus (engl./fr.) [pron. erbas/erbüs]

- tempo:

aducere aminte/(în tempo rapid) aducere-aminte

avea² (a ~) imper. 2 sg. neg. nu avea/(în tempo rapid) n-avea

- regimul cazual (rezultând din contexte):

aidoma (~ mie/cu mine)

asupra (~ lui/sa)

- registrul/uzul:

aduce (a ~) imper. 2 sg. afirm. adu/(fam.) adu

- simbolul:

amper-oră simb. Ah/A∙h

aprilie simb. IV/.04./-04-.

4.2. Grupurile de variante

Când sunt date (foarte rar), se despart prin //:

domnule//(fam., în tempo rapid) domʼle/domnʼe.

4.3. Statutul variantelor

• Unele variante incluse în același articol au o repartiție parțial diferită:

acum/(pop.; fam.) acuma

belarus/(înv.) bielorus [în trecut după limba rusă, iar actualmente după limba belarusă]

disertație/(colocv.) dizertație

fi¹ (a ~), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sunt//neacc. (pop.) -s ((pop.) mi-~, Ăștia-~.), (reg.) îs, 3 sg. este/e//(fam.) -i, i-, (reg.) îi

• Variantele pot fi uneori conotate diferit și este posibilă favorizarea în uz a variantei de pe locul al doilea: adendă/(lat.) addenda.

• Unele variante sunt însoțite de precizarea condițiilor de utilizare/a tipului de context:

acum (de ~ )/(în tempo rapid) de-acum

adormi (a ~) imper. 2 sg. afirm. adormi/( + clitic) adoarme (Adormi repede!, dar: Adoarme-l repede! Adoarme-i bănuielile!)

fi¹ (a ~) cond. prez. 3 ar fi/(în imprecații) fir-ar.

• La împrumuturi, variantele aceluiași cuvânt pot reflecta preferințe diferite în uz, una dintre ele atestând tendința actuală de reetimologizare, iar cealaltă, dimpotrivă – de românizare. În asemenea cazuri, în DOOM³ se precizează limba de origine a formelor etimologice în raport cu cele adaptate la limba română:

cocktail (engl.) [pron. kokteĭl]/cocteil.

• Variantele cu grafii românizate ale unor cuvinte străine sunt evitate uneori de cei care scriu din teama de a nu fi suspectați de incultură sau din cauza riscului de confuzie cu un cuvânt din fondul tradițional:

ghem² (joc (la tenis))/(engl.) game [pron. g′eĭm]; ghem¹ (înfășurare de fire).

• Unele variante reflectă uzul profesioniștilor din domeniile implicate, respectiv originea unor termeni cu etimologie multiplă:

capelmaestru/(înv.) capelmaistru

filozof/(livr.) filosof [a doua formă a fost apropiată de către specialiștii din domeniu de gr. sofia, deși a intrat în română din fr. philosophe, în care litera -s- se pronunță [z]].

5. Informații lexicale

5.1. Contextul

• La unele cuvinte-titlu se dau precizări privind anumite restricții contextuale:

arhon (+ nume/rang); arhonda (folosit singur).

• Câte un context caracteristic, între ( ) și cu caractere italice, se dă, de regulă, la sfârșitul articolelor (mai ales pentru a ilustra apartenența la clase lexico-gramaticale diferite a aceleiași unități lexicale):

așa adj. invar., adv. ((un) ~ om, ~ oameni, ~ mi-a promis., ~ și pe dincolo, în ~ fel)

cappella (a ~) loc. adj., loc. adv. (compoziții ~, a cânta ~).

• Și în interiorul articolelor s-au inclus uneori exemple de contexte caracteristice:

adăugit adj. m. (+ s. n.: tiraj ~); f. adăugită (ediție ~)

dată¹ (o anumită zi) (pe data de...), g.-d. art. datei (în jurul ~ de...).

După semnul = se explicitează uneori formele folosite în tempo rapid față de cele corespunzătoare în tempo normal/lent:

a-ți prep. + pr. (~ da = a îți da)

c-a (tempo rapid) conjcț. + vb. aux. (Cred ~ venit. = că a venit).

5.2. Registrul/uzul

• DOOM³ are și o componentă stilistică minimală: la unele cuvinte se menționează, după cuvântul-titlu, între ( ), distincții cu caracter orientativ de ordin diastratic: argotic; colocvial și mai ales familiar, dar și livresc, sau privind frecvența: rar sau (mai) frecvent), marcate cu abrevierile (arg.), (colocv.), (fam.), (livr.), ((mai) frecv.):

aberativ (rar)

abolițiune (înv.)

achiesa (a ~) (livr.)

aburca (a ~) (pop.)

acarniță (reg.)

babetă (fam.)

bermudă (mai frecv.) pl. bermude

canci (arg.)

ism (colocv.).

• Cuvintele aparținând unor terminologii culte sau populare nu sunt etichetate cu (livr.), respectiv cu (pop.) sau cu (rar):

abacă

priboi^{1, 2}.

• Unele indicații sunt duble, reflectând fie statutul diverselor sensuri ale aceluiași cuvânt, fie preluarea cuvântului și în alt registru:

baban (arg., fam.)

berbantlâc (înv., fam.)

bocnă¹ (pop., fam.)

chiondorâș (reg., fam.).

• Uzul poate fi (relativ) diferit la cuvinte din aceeași serie:

brumar (pop., înv.); cuptor² (iulie) (pop.)

sau din aceeași familie:

dijmui (a ~) (înv., fam.); dar: dijmuială, dijmuire, dijmuit, dijmuitor (înv.)

• Rar, informații cu privire la uz se dau și la unele variante sau forme flexionare, când acesta nu coincide cu cel al formei-tip:

datora² (a se ~) (a avea drept cauză)/(înv.) datori (a se ~)

delicatesă pl. delicatese/(fam.) delicatesuri.

5.3. Sensul/domeniul

• Indicațiile de sens sau de domeniu sunt sumare și orientative, nevizând exhaustivitatea sau maxima precizie. Ele au numai scopul de a servi la identificarea unor cuvinte-titlu și la dezambiguizare, permițând să se distingă între cuvinte care s-ar putea confunda.

Când se dau mai multe sensuri care privesc același cuvânt polisemantic sau cuvinte diferite (omonime), ele sunt separate prin virgulă sau punct-și-virgulă:

bretea (detaliu de îmbrăcăminte; rețea feroviară sau rutieră)

bumbac¹ (fibră; fir; țesătură).

• 5.3.1. Indicații de sens se dau, între ( ), cu caractere drepte, pentru a identifica:

- omografele care sunt omonime parțiale:

acordor¹ (instrument) pl. acordoare; acordor² (persoană) pl. acordori

- paronimele:

absorbi (a ~) (a încorpora); adsorbi (a ~) (a fixa pe suprafață)

- substantivele comune și proprii cvasiomonime:

acropolă (citadelă); Acropole (colină din Grecia)

- anumite substantive compuse:

apă-tare (acid azotic) s. f.

boul-popii (buburuză) s. m. art.

ca-la-Breaza (dans) s. f.

crin-galben (plantă) s. m.,

distingându-le de îmbinări libere care cuprind aceleași tipuri de cuvinte:

apă minerală s. f. + adj.

sau, implicit, de cele care nu figurează în Dicționar:

boul popii (= boul preotului) s. + s.

ca la Breaza prep. + prep.+ s.

crin galben s. + adj. [= nu alb]

- abrevierile parțial omofone cu anumite cuvinte:

CEC (instituție) s. propriu n.; cec (document) s. n.

• Indicațiile de tipul (animal), (insectă), (pește), (plantă) etc. trebuie înțelese ca „(o anumită) specie de...”.

• Unele precizări de sens se dau și în cuprinsul anumitor articole, pentru a semnala accepțiile la care se limitează utilizarea unor forme:

abilitate; (deprinderi) pl. abilități.

• 5.3.2. Domeniul/domeniile în care se încadrează cuvântul-titlu se menționează, când glosarea succintă nu este posibilă, tot între ( ), prin abrevieri:

ax (anat.; tehn.); axă (fiz.; mat.).

5.4. Cuvintele străine

• Cuvintele străine/neintegrate sunt împrumuturi relativ recente, care păstrează cel puțin unele caracteristici din limbile de origine, prezentând grafii sau/și pronunțări integral străine ori mixte, și care sunt, eventual, adaptate (parțial) la română (și) din punctul de vedere al comportamentului gramatical.

• Statutul acestor cuvinte/felul cum sunt ele percepute de vorbitori este precizat prin limbile¹⁷ de proveniență directă, indicate prin abrevieri între ( )¹⁸, iar între [ ] se dă, dacă pune probleme, pronunțarea (fără a se intra în cele mai mici nuanțe):

accelerando (it.)

advertising (engl.) [pron. edvărtaĭzing]

aide-mémoire (fr.) [pron. edmemŭar]   

baedeker (germ.) [pron. bedekăr]

bokmål (norv.) [pron. bukmol]

catharsis (gr.)

curaçao (port.) [ç pron. s].

• Limba se indică numai la pronunțare dacă cuvântul este adaptat la limba română ca desinență sau ca sufix:

aubadă [au pron. fr. o]

machism¹ (atitudine de macho) [ch pron. sp. č]

machism² (empiriocriticism) [ch pron. rus. h]

signorie [gn pron. it. n′].

• Cuvintele intrate independent din două limbi au indicații duble de proveniență, respectiv de pronunțare: airbus® (tip de avion) (engl./fr.) [pron. erbas/erbüs].

• Pronunțarea cuvintelor străine folosite în contexte în limba română este mai mult sau mai puțin adaptată la posibilitățile acesteia¹⁹ și nu este, în general, identică cu cea din limba de origine²⁰. Rostirea românizată este redată prin convențiile expuse sub Semne pentru indicarea pronunțării, care nu sunt totdeauna perfect adecvate diferitelor limbi. Pe măsura progreselor în cunoașterea directă de către anumiți români a unor limbi străine, mai ales a englezei, pronunțarea împrumuturilor tinde să se apropie de cea originară.

• La cuvintele din engleză, pronunțarea se orientează uneori (fără ca acest lucru să fie totdeauna conștientizat de vorbitori și fără a fi precizat în DOOM³) după varianta americană, auzită mai frecvent în România prin filme, muzică etc., nu după cea britanică, predată, în general, în învățământ:

bodyguard (engl.) [pron. rom. badigard].

• La cuvintele din latină, pronunțarea indicată pentru uzul general în contexte în limba română este cea românizată, conformă cu tradiția din România:

aequo (ex ~) [pron. rom. eksekvo].

Fac excepție cuvintele cu -s- intervocalic, la care se dau două pronunții:

honoris causa (lat.) [causa pron. kaŭsa/rom. kaŭza].

În uzul științific, pronunțarea cuvintelor latinești este cea „restituită”, a latinei clasice, nemenționată, cu excepția lui -s-, în DOOM³.

• La cuvintele originare din limbi „exotice” (cu care româna, mai ales în trecut, nu a intrat în contact nemijlocit) se fac trimiteri la cultura și civilizația pe care le evocă; provenind din limbi cu sisteme de scriere proprii, ele sunt redate în transcrieri și cu pronunțări inspirate din limbile de circulație internațională care au servit ca filiere. De ex., ayatollah, cuvânt persan (referitor la Irak), a ajuns în română prin engleză sau franceză (etimologii directe care ies din obiectul DOOM³). Cf. și:

abaca (cuv. filip.)

burka (cuv. ar.)

feng shui (cuv. chin.) [sh pron. ș]

guarani¹ (cuv. amerind.) [u pron. ŭ]

ikebana (cuv. jap.)

kava (cuv. polinez.)

kibbutz (cuv. ebr.) [tz pron. ț]

kiwi² (pasăre) (cuv. maori)

koala (cuv. austral.) (desp. ko-a-)

taekwando (cuv. cor.) [pron. taĭkŭando].

O situație specială au și anumiți termeni tehnici care nu au intrat în română direct din limbile la care sunt raportabili, ci din fondul internațional, și care au fost creați artificial, cel mai adesea pe baza numelui unei personalități din domeniul respectiv; la aceștia se face uneori precizarea (term. internaț.), cu excepția celor la care grafia sau/și pronunțarea trimit explicit la o numită limbă:

oersted (unitate de măsură) (term. internaț.) [oe pron. dan. ö]

Oersted (savant danez) [oe pron. ö] s. propriu m.,

dar:

hertz (unitate de măsură) [tz pron. germ. ț]

+Hertz (fizician german) [tz pron. ț] s. propriu

• Limba de proveniență nu este indicată la cuvintele străine care se scriu și se pronunță după reguli comune cu ale limbii române: adagio¹, adagio².

• La substantivele străine a căror finală prezintă deosebiri între scriere și pronunțare, articolul -(u)l și desinența -uri se leagă prin cratimă: acquis art. acquis-ul [pron. akiul].

• La cele a căror finală se pronunță cum se scrie (inclusiv cu valoarea prototipică a literelor -w și -y), chiar dacă în interior au și grafii neromânești, articolul -(u)l/-i și desinența -uri se leagă direct:

!basedow art. basedowul

cowboy art. cowboyul pl. (rar) art. cowboyi

!whisky (engl.) [pron. rom. uĭski] pl. whiskyuri.

• Mențiunea referitoare la limbă nu coincide uneori cu etimologia (care nu intră în obiectul DOOM³). Astfel, un anumit cuvânt poate apărea, datorită pronunțării, cu marca (engl.), chiar dacă este un fals englezism, împrumutat din franceză, unde s-a format însă din elemente englezești: happy-end (engl.). Cf. și calcio-vecchio (fals it.), cu aparență de italienism, dar inexistent în italiană. Deși abreviază o sintagmă din latină (curriculum vitae), lectura lui CV este [cit. engl. sivi], pentru că se pronunță ca în engleză, de unde a fost preluat.

Cuvintele-titlu la care nu se indică pronunțarea se rostesc cum se scriu, potrivit regulilor de citire în limba română (printre altele în cazul majorității consoanelor duble sau +h ș.a., când nu se schimbă valoarea fonetică).

Variantele la care nu se indică limba sunt în română: cocktail (engl.)/cocteil.

Nu toate cuvintele asemănătoare se pronunță la fel, rostirea putând depinde de vechime, calea de pătrundere – orală sau scrisă (grafia influențând adesea rostirea) –, filiere, analogii, registru ș.a.

Includerea cuvintelor străine în Dicționar nu înseamnă că DOOM³ recomandă folosirea tuturor, cu atât mai puțin a celor pentru care se pot găsi în limba română cuvinte sau expresii cu sensuri asemănătoare ori chiar aproape identice.

• Scopul urmărit a fost acela de a consemna grafia, pronunțarea și comportamentul lor gramatical considerate corecte în cazul în care se utilizează, pentru a se evita dubiile și greșelile.

6. Indicații privind forma

6.1. Citirea/pronunțarea

• DOOM³ are și o componentă ortoepică – privind pronunțarea considerată corectă pentru limba standard actuală.

• Indicații de pronunțare se dau, în [ ], cu caractere italice²¹, după abrevierea pron., la cuvintele (străine, pentru care v. și mai sus, 5.4. Cuvintele străine, dar uneori și românești) și în situațiile în care rostirea nu rezultă în mod neechivoc din scriere sau din recomandările pentru despărțirea la capăt de rând.

• În DOOM³, notația folosită este mixtă, fiind apropiată de ortografia românească curentă; pentru ca ea să fie accesibilă unui public cât mai larg, nu s-a recurs la Alfabetul fonetic internațional. Pentru valoarea semnelor fonetice a căror introducere a fost totuși necesară v. SEMNE PENTRU INDICAREA PRONUNȚĂRII.

• Indicarea pronunțării se face reproducând, după caz, în transcriere, fie cuvântul integral, fie secvența sau litera în cauză. Ea privește cuvântul-titlu sau unele forme ale acestuia.

• Detaliind, este vorba de cuvinte românești

- la care pronunțarea nu concordă cu scrierea (sau cu valoarea prototipică a unor litere):

cincisprezece [(în tempo rapid) cinci pron. čin]

eczemă [cz pron. gz]

enolog/oenolog [oe pron. e]

examen [x pron. gz]

hasdeian [s pron. ș]

- la care pronunțarea nu rezultă în mod neechivoc din scriere:

actiniu [niu pron. nĭu]

- care sunt împrumuturi (parțial) adaptate sau cuvinte străine (cu precizarea limbii după care se orientează pronunțarea):

acheuleean¹ [cheu pron. fr. șö]

basedowian [s pron. germ. z]

boghead (engl.) [head pron hed]

curaçao (port.) [ç pron. s]

machism¹ [ch pron. sp. č]; machism² [ch pron. rus. h]

segno (al ~) (it.) [gn pron. n’].

• Pronunțarea nu se indică (în afara cazurilor în care există alte rațiuni) la cuvintele străine la care rezultă în mod neechivoc, chiar dacă se scriu după alte norme decât ale limbii române: consoane duble pronunțate la fel cu consoana simplă corespunzătoare (spre deosebire de cazurile în care consoanele duble au altă valoare); consoane urmate de h, când h nu modifică pronunțarea consoanei precedente:

cappella (a ~) (it.)

hobby (engl.),

dar:

caudillo (sp.) [ll pron. l′]²².

Dacă pot exista dubii (de ex. în ce privește valoarea lui -i final) se include recomandarea de despărțire la capăt de rând, când coincide cu silabația:

broccoli (it.) (desp. -li).

• În absența unor indicații de pronunțare, orice literă sau succesiune de litere susceptibilă de mai multe valori se pronunță:

- cum se scrie (cu valoarea sa prototipică):

e [e] în epocă

gn [gn] în designa (a ~)

x [ks] în axilă

w [v] în wagnerian

- și conform regulilor generale ale ortografiei românești²³:

gh [g′] în bogheată s.v. boghet.

• Pronunțarea în română a unor împrumuturi poate diferi de cea din limba de origine:

w [v] în watt s. n. (engl.) [pron. vat], dar: Watt s. propriu [pron. engl. ŭot].

• La împrumuturile neadaptate sau parțial adaptate grafic și/sau fonetic se dă, orientativ, rostirea dominantă actualmente la utilizatorii români. Aceasta nu este totdeauna identică cu pronunțarea indicată în dicționarele limbilor în cauză:

Big Brother (engl.) [Brother pron. rom. bradăr/brazăr]

thriller (engl.) [pron. rom. trilăr/srilăr].

• Pentru literele care pot fi interpretate atât ca vocale, cât și ca semivocale, când dubiul nu se rezolvă prin indicarea accentului, pronunțarea se deduce din recomandarea pentru despărțirea la capăt de rând:

aul, dar: aulă (desp. a-u-).

• În unele cazuri se dau pentru același cuvânt două indicații de pronunțare, în funcție de:

- tempoul vorbirii (la cuvinte românești): deocamdată [deo pron. de-o/(în tempo rapid) dĕo]

- limbile de proveniență (la cuvinte străine): airbus [pron. engl. erbas/fr. erbüs].

• Pentru abrevieri sau pentru numele literelor și ale sunetelor se dau indicații de citire:

abc [cit. abeče]

b¹ (literă) [cit. be/bî]; b² (sunet) [cit. bî]

1 Decembrie [1 cit. întâi] s.v. decembrie

6.2. Despărțirea la capăt de rând²⁴

• În Dicționar, între ( ), se dau, cu caractere italice, după abrevierea desp., indicații privind despărțirea în scris a cuvintelor la capăt de rând, cratima marcând limita dintre secvențe.

• Indicațiile privesc despărțirea convențională a cuvintelor (așa cum sunt rostite în tempo normal/lent) când nu încap în întregime pe același rând.

• Despărțirea se indică numai la cuvintele cu mai mult de o silabă care pun probleme din acest punct de vedere și numai pentru segmentele cu probleme.

Despărțirea poate fi după pronunțare sau/și după structură.

• În Dicționar se indică despărțirea cuvintelor-titlu, iar a formelor flexionare numai atunci când implică alte probleme sau litere decât la acestea:

abducție (desp. -ți-e)/abducțiune (desp. -ți-u-) s. f., art. abducția (desp. -ți‑a)/abducțiunea, pl. abducții/abducțiuni, art. abducțiile (desp. -ți-i-)/abducțiunile

abrevia (a ~) (desp. a-bre-vi-a) vb., ind. prez. 1 sg. abreviez (desp. -vi-ez); ger. abreviind (desp. -vi-ind).

• Indicațiile de despărțire se dau:

- când o literă ar putea fi interpretată ca vocală sau ca semivocală: acuarelă (desp. -cua-);

- în cazul succesiunilor de consoane care constituie excepții de la regulile generale de despărțire:

arctic (desp. arc-tic)

cablu (desp. ca-blu)

feldspat (desp. feld-spat)

sculpta (a ~) (desp. sculp-ta)

vârstnic (desp. vârst-nic).

Nu se dau indicațiile de despărțire când aceasta se face după reguli (cu excepția de mai jos).

• Când este absolut necesar, prima vocală a unui cuvânt (deși acest lucru este neconcludent) se poate lăsa la sfârșitul unui rând când restul cuvântului se trece pe rândul următor: a-fla, a-re, e-ră, o-ră, inclusiv pentru a indica mai clar despărțirea celorlalte silabe: aclama (a ~) (desp. a-cla-).

Despărțirea după pronunțare este urmată de consemnarea celei după structură (în cazurile în care nu coincid) a anumitor secvențe, separată de prima prin/:

acrostih (desp. a-cros-tih/-cro-stih).

Când se consemnează și despărțirea după structură, cea după pronunțare se dă chiar dacă se face după reguli.

• La unele cuvinte „formate” se indică pentru anumite secvențe un singur mod de despărțire, care coincide cu structura lor (când despărțirea după pronunțare a acelor secvențe nu este posibilă):

albgardist (desp. alb-gar-).

• În principiu, împrumuturile adaptate se despart după regulile limbii române, iar cuvintele străine neadaptate, pe cât posibil după regulile limbii de origine.

• Se recomandă să nu se despartă numele proprii de persoane:

diesel (desp. die-) s. n., dar: Diesel (inginer german) s. propriu.

• Dacă este absolut necesară (de ex. în textele dispuse pe coloane), despărțirea unor nume proprii nonpersonale, neindicată în DOOM³, poate urma, la rigoare, modelul substantivelor comune omonime:

Ceahlău (munte) s. propriu n., eventual (desp. Cea-hlău), ca și ceahlău (pasăre) (desp. cea-hlău) s. m.

• Abrevierile/acronimele nu se despart:

ASLO/Aslo s. n., (analize; teste) pl. ASLO-uri/Aslouri.

7. Informații morfologice

• Pentru DOOM³ este cu atât mai adevărată afirmația Mioarei Avram despre DOOM¹ că dicționarul este și „o morfologie a limbii române detaliată până la paradigma de bază a tuturor cuvintelor înregistrate” (DOOM¹, p. V).

• Faptele cele mai generale cunoscute din gramaticile elementare nu se menționează însă, de cele mai multe ori, în Dicționar. Au fost incluse numai cele care pun probleme ortografice, mai rar ortoepice, iar din punct de vedere morfologic în special cele care se abat de la regulile generale. Pentru verificarea aspectelor care lipsesc se recomandă consultarea GALR, a gramaticilor școlare și a GLRG.

• În DOOM³ s-a optat în general pentru soluțiile gramaticii tradiționale.

• Mai ales printre cuvintele cu corp fonetic redus există numeroase omografe aparținând la clase lexico-gramaticale diferite – în special adverbe, conjuncții, interjecții, prepoziții, pronume – distinse în Dicționar prin contexte²⁵:

ca¹ (ca și; decât; în calitate de) prep. (la fel de bun ~ tine/~ tine de bun, mai bun ~ tine, a aduce ~ martor); ca² conjcț. (în ca să); ca³ (la fel ca) adv. (Îi vorbesc lui ~ ei.); ca⁴ (reg.) interj.

de¹ conjcț. (~ treci codrii de aramă...); de²/deh interj. (N-ai ce face, ~!); de³ (pop.) pr. invar. (omul de-a venit aseară); de⁴ prep. (casă ~ piatră).

• Informațiile gramaticale se dau, de la caz la caz, după informațiile lexicale și după cele privitoare la formă și încep cu indicarea clasei/claselor lexico-gramaticale în care se încadrează cuvântul-titlu (desemnare făcută printr-o abreviere):

acquis (drepturile și obligațiile statelor UE; actele normative respective) (fr.) [pron. aki] (desp. ac-quis) s. n.

• Încadrarea lexico-gramaticală se limitează, de regulă, la consemnarea clasei, fără a coborî la nivelul subclaselor.

• Cuvintele care au intrat prin conversiune într-o a doua clasă lexico-gramaticală (și care sunt invariabile sau, dacă sunt flexibile, au forme flexionare comune cu prima) se dau uneori în DOOM³, și anume în același articol. Clasele lexico-gramaticale sunt indicate în ordine alfabetică (chiar dacă aceasta nu coincide cu sensul conversiunii), cu exemple lămuritoare:

absurd (prin ~) loc. adj., loc. adv. (reușită ~, a reuși ~)

aievea adj. invar., adv. (apariții ~, a apărea ~)

abonat adj. m., s. m., pl. abonați; adj. f., s. f. abonată, pl. abonate.

• De regulă, cuvintele aparținând unor clase lexico-gramaticale diferite nu sunt glosate, cu excepția situației în care unul dintre ele are un paronim, de care trebuie distins.

• Alte cuvinte rezultate prin conversiune figurează în articole diferite (uneori cu exemple), pentru a se pune în evidență diferențele de comportament gramatical:

acaju¹ adj. invar.; acaju² (arbore) s. m., art. acajuul; pl. acaju; acaju³ (culoare) s. n., art. acajuul

dimineață¹ adv. (Vino mâine ~.); dimineață² s. f., g.-d. art. dimineții; pl. dimineți.

• Pentru a diferenția substantivele omonime de genuri diferite se indică sensul și formele flexionare care le deosebesc:

acordor¹ (instrument) s. n., pl. acordoare;

acordor² (persoană) s. m., pl. acordori

ochi² (de apă; de fereastră; la o împletitură; la plită; mâncare) s. n., pl. ochiuri; ochi⁴ (organul vederii; mugur; privire) s. m., pl. ochi, art. ochii.

7.1. Adjectivele și locuțiunile adjectivale

• Forma-tip sub care figurează, de regulă, adjectivele în DOOM³ este cea de masculin singular:

aberant adj. m.

Fac excepție adjectivele care nu au această formă: pitice adj. f. pl.

• În Dicționar nu se precizează subcategoriile de adjective, cu excepția celor invariabile.

• În caz de dubiu, scrierea adjectivelor compuse (dintre care unele pot fi și substantive) trebuie verificată în Dicționar; ele se scriu:

- într-un cuvânt: clarvăzător adj. m., s. m.

- cu cratimă:

așa-zis (pretins) adj. m.

nou-născut adj. m., s. m., pl. nou-născuți

nou-nouț adj. m., pl. noi-nouți

- (rar) cu linie de pauză: nord – nord-estic adj. m., pl. nord – nord-estici.

• La adjectivele variabile se dau și formele de feminin și de plural. Formele aceluiași gen sunt separate prin virgulă, iar blocurile celor două genuri – prin punct-și-virgulă: abdominal adj. m., pl. abdominali; f. abdominală, pl. abdominale.

Uneori se înregistrează și vocativul:

drag¹ adj. m., voc. neart. drag (prieten ~)/dragă (~ prietene, frate ~), art. dragule (prieten); f. dragă, voc. neart. dragă (~ prietenă, prietenă ~)

sfânt adj. m., s. m., voc. sfântule/sfinte (Sfinte Părinte).

• Când pune probleme de scriere/pronunțare se dă și forma articulată de feminin singular (după j, ș):

abraș f. abrașă, art. abrașa.

• Dacă prezintă probleme de ortografie și de despărțire la capăt de rând se includ și formele articulate de plural:

roșu¹ pl. art. f. roșiile (desp. -și-i-).

• La adjectivele care determină (numai) substantive de genul neutru apar la singular forma de masculin, iar la plural cea de feminin:

ascuțitunghic adj. m. (+ s. n.: triunghi ~); pl. f. ascuțitunghice.

• La adjectivele defective, acest caracter reiese din numărul redus de forme incluse:

acetilsalicilic adj. m. (acid ~)

alicotă adj. f. (parte ~), pl. alicote.

• Multe adjective sunt și substantive de ambele genuri, cu aceleași forme ca și adjectivele:

abhaz adj. m., s. m., pl. abhazi; adj. f., s. f. abhază, pl. abhaze,

sau numai substantive masculine:

abrudean adj. m., s. m., pl. abrudeni; adj. f. abrudeană, pl. abrudene,

atunci când substantivele feminine corespunzătoare au forme diferite:

abrudeanca (dans) s. f. art.; abrudeancă (persoană) s. f.

• Substantivele neutre provenite din adjective se dau în articole separate:

vișiniu² s. n., art. vișiniul.

• La adjectivele care sunt invariabile (chiar dacă forma unora ar permite flexiunea) se precizează adj. invar. și se dau contexte în care determină substantive feminine sau/și substantive la plural:

caramel adj. invar. (cremă ~)

tartar¹ adj. invar. (biftecuri ~).

• La adjectivele invariabile care sunt și adverbe (respectiv la locuțiunile adjectivale și adverbiale), ambele valori se dau în același articol și se ilustrează prin contexte:

mișto¹ adj. invar., adv. (geci ~, Se îmbracă ~.)

vivace adj. invar., adv. (ritmuri ~, a executa ~).

• Pentru economie, în DOOM³ nu s-au introdus toate adjectivele participiale, care nu pun probleme vorbitorilor.

• În Dicționar figurează numai câteva adjective gerunziale, categoria fiind rară în limba actuală:

crescând adj. m., pl. crescânzi; f. crescândă, pl. crescânde (ordine crescândă)

suferind adj. m., s. m., pl. suferinzi; adj. f., s. f. suferindă, pl. suferinde (persoane ~)

și puțin frecventă chiar în poezia secolului 19:

murind (înv.) adj. m., s. m., pl. murinzi; adj. f., s. f. murindă, pl. murinde (lebăda murindă eminescu).

• Cazul impus de unele adjective nu este precizat în Dicționar (deoarece îi depășește obiectul), însă poate fi dedus după formele cazuale/prepoziții ilustrate prin exemple:

atent (și: atent la/cu)

drag¹ (și: drag nouă).

• Locuțiunile adjectivale sunt plasate alfabetic (ca și cele adverbiale), convențional, după primul element semnificativ (nu după prepoziția cu care încep):

nimic (de ~) loc. adj. (oameni de nimic)

vârstă (fără~/în ~) loc. adj. (femei fără vârstă, femei în vârstă).

7.2. Adverbele și locuțiunile adverbiale

• Adverbelor, respectiv locuțiunilor adverbiale, le sunt consacrate articole

fie independente: abia adv.,

fie comune cu adjectivul invariabil, respectiv cu locuțiunea adjectivală cu care sunt omografe, caz în care se diferențiază prin contexte:

absurd (prin ~) loc. adj., loc. adv. (reușită ~, a reuși ~) [= prin absurd]

aievea adj. invar., adv. (apariții ~, a apărea ~).

• În caz de dubiu, scrierea adverbelor compuse și a locuțiunilor adverbiale trebuie verificată în Dicționar; în multe cazuri, ele se disting grafic de grupările de cuvinte nelocuționale asemănătoare, fiind scrise:

- într-un cuvânt:

altădată adv.; bineînțeles adv., dar: altă dată¹ adj. pr. + s. f., bine înțeles adv. + adj.

- cu cratimă (permanent sau accidental):

bineînțeles/(în tempo rapid) bine-nțeles adv.

de-a azvârlita loc. adv.

după-amiază¹ adv.

- în cuvinte separate (ca și grupările nelocuționale de cuvinte):

altă dată² loc. adv.

siguranță (cu ~) loc. adv. [= cu siguranță].

• Anumite adverbe construite cu prep. de sunt considerate grupări adv. + prep.: aproape de adv. + prep. (nu locuțiuni prepoziționale).

• În Dicționar figurează, în articole separate, și adverbe (de mod, de timp) provenite din substantive (la singular sau la plural):

dimineața adv.; dimineață¹ adv.; diminețile adv.

ochi³ adv. (plin ~).

• Numeroase adjective (la forma de masculin singular) se pot folosi și ca adverbe, însă, pentru economie, în DOOM³, deși numărul adverbelor a fost sporit, nu s-au introdus decât relativ aleatoriu adverbe rezultate din adjective.

• Unele adverbe sunt formal identice cu prepoziții: deasupra¹ adv.; deasupra² prep.

• În majoritatea situațiilor, asemănarea este parțială, formele aparent „nearticulate” fiind adverbe/locuțiuni adverbiale, iar cele aparent „articulate” – prepoziții/locuțiuni prepoziționale:

dedesubt¹ adv.; dedesubtul prep.

împotriva prep.; împotrivă adv.

• Cazul/regimul impus de unele adverbe nu este precizat în Dicționar (deoarece îi depășește obiectul), dar se poate deduce din formele care apar în exemple:

aidoma adj. invar., adv. (~ mie/cu mine)

asemenea¹ adv. (~ ție).

• Locuțiunile adverbiale sunt plasate alfabetic (ca și cele adjectivale), convențional, după primul element semnificativ (nu după prepoziția cu care încep); ele sunt prezentate frecvent în contrast cu grupările prep. + adv. cu care ar putea fi confundate:

afară (de/din ~) prep. + adv. [= de afară, din afară], afară (în ~) loc. adv. [= în afară].

7.3. Articolul și mărcile omonime cu el

• Deși nu mai este considerat o clasă lexico-gramaticală în GALR (unde se vorbește totuși despre articolul hotărât și nehotărât ca mărci ale categoriei determinării; v. și GLRG), în DOOM³, termenul articol este folosit în continuare în conformitate cu interpretarea tradițională.

• Articolul hotărât enclitic nu beneficiază de intrări proprii în Dicționar, întrucât nu este un cuvânt de sine stătător.

Celelalte tipuri de articol sunt cuvinte independente.

• al, a, ai, ale:

al¹ art. m., pl. ai; f. a, pl. ale; g.-d. pl. m. și f. alor (alor lui/săi, de-ai voștri, de-ale gurii),

interpretat și ca pronume semiindependent:

al² pr. m., pl. ai; f. a, pl. ale; g.-d. pl. m. și f. alor (prietenul lui Ion și al meu).

• cel este interpretat în GLRG ca articol (demonstrativ²⁶) și ca marcă a superlativului relativ – variabilă la adjective: cei mai buni și invariabilă la adverbe: cel mai bine (clasați) –, precum și ca pronume semiindependent:

cel² art. m. (elevul ~ bun, elevul ~ mai bun), g.-d. celui (omului ~ bun, dar: lui Ioan Vodă cel Cumplit), pl. cei ((Toți) ~ trei copii sunt olimpici.); f. cea, g.-d. celei, pl. cele; g.-d. pl. m. și f. celor;

cel⁴ pr.²⁷ m., g.-d. celui, pl. cei; f. cea, g.-d. celei, pl. cele; g.-d. pl. m. și f. celor (cel bun = elevul bun; cel mai bun = cel mai bun elev; cel de acolo; cel de-al treilea = elevul de acolo; cel de-al treilea elev; Cei trei [= cei trei elevi] sunt olimpici.; și în: cel ce).

• Lui proclitic poate marca GD sg. art. analitic la unele substantive comune de tipul frate-meu, gură-cască, ianuarie, tanti, tată, vlădică, vodă sau la numere reprezentând un an calendaristic: lui 1989, precum și la nume de persoane românești masc., uneori și fem. (invariabile): lui Ion, lui Carmen, inclusiv la nume străine (care nu trebuie traduse, pentru a se păstra identitatea persoanei/personajului): lui Blanche, lui Rosa Maria, lui Margareth.

• În DOOM³, numeroase intrări au mențiunea art. = articulat (care se înțelege „formal articulat hotărât”): substantive comune, uneori și proprii, la NA (uneori și la GD singular) sau la plural:

Anul Nou s. propriu m. art., neart. An Nou, g.-d. art. Anului Nou

Dobrogea s. propriu f. art., neart. Dobroge, g.-d. art. Dobrogei

floarea-soarelui s. f. art., g.-d. art. florii-soarelui

lupul-bălții (pește) s. m. art.

• Articolul hotărât se scrie legat direct de cuvântul românesc pe care îl determină:

aba² s. f., art. abaua, g.-d. art. abalei

abagerie s. f., art. abageria, g.-d. art. abageriei; pl. art. abageriile (desp. -ri-i-)

abagiu s. m., art. abagiul; pl. art. abagiii (desp. -gi-ii)

și de cuvinte străine (chiar neadaptate sub alte aspecte) terminate în litere din alfabetul limbii române pronunțate ca în limba română (inclusiv w, y):

basedow art. basedowul

dandy art. dandyul.

Forma articulată a acestor substantive nu este consemnată în Dicționar dacă este dat pluralul, modul ei de scriere fiind deductibil din modul de atașare a desinenției -uri, care se face după același principiu:

weekend (engl.) pl. weekenduri [pron. uĭkendurⁱ].

• Articolul hotărât se leagă cu cratimă de substantive românești numai dacă sunt greu flexionabile:

pH art. pH-ul

x-ul

11-le (echipă de fotbal),

iar de unele substantive străine dacă finala lor se pronunță altfel decât se scrie:

Bruxelles [pron. brüsel] art. Bruxelles-ul

chardonnay [pron. șardone] art. chardonnay-ul [pron. șardoneul]

show [pron. șoŭ] art. show-ul.

7.4. Conjuncțiile și locuțiunile conjuncționale

• În caz de dubiu, scrierea conjuncțiilor (simple sau compuse) – dintre care unele au și omonime adverbe – și a locuțiunilor conjuncționale trebuie verificată în Dicționar; ele se scriu:

- într-un cuvânt:

fiindcă (deoarece) (desp. fi-ind-că) conjcț.

- în cuvinte separate:

ca și³ (și) loc. conjcț. (Ea, ~ el, au venit devreme. Au venit el, ~ cine a mai fost chemat.)

ci și conjcț.

• Nu sunt considerate locuțiuni conjuncționale, ci grupări de cuvinte, construcțiile de tipul:

condiția ca/să (cu ~) prep. + s. f. + conjcț. [= cu condiția ca/să]

fiind că (dat ~) part. + ger. + conjcț. (Dat fiind că ploua, meciul s-a amânat.).

7.5. Interjecțiile și locuțiunile interjecționale

• În caz de dubiu, scrierea foarte numeroaselor interjecții compuse și locuțiuni interjecționale trebuie verificată în Dicționar; ele se scriu în cea mai mare diversitate de moduri dintre toate clasele lexico-gramaticale:

- cu cratimă: gâl-gâl interj.; mamă-mamă loc. interj.

- într-un cuvânt: heirup¹ interj.; iacătă interj.

- în cuvinte separate: ei aș interj.; ei bine loc. interj.

- cu virgulă (uneori):

cioc, cioc, cioc interj. (sub cioc¹); scârț, Marițo loc. interj.

• Formulele de salut sau de urare nu sunt considerate interjecții: bună ziua adj. + s. f. art.

7.6. Numeralele

• Dintre categoriile numeralului din gramaticile mai vechi, GLRG recunoaște ca numerale numai pe cel cardinal și pe cel ordinal, în timp ce au primit alte interpretări cele numite în interpretarea tradițională numerale adverbiale, colective, distributive, fracționare și multiplicative. Acestea, deși implică unele referiri numerice, sunt considerate acum, respectiv, locuțiuni adverbiale; pronume/adjective (pronominale); adj. toți/toate + numerale cardinale; adv. câte(și) + numerale cardinale; substantive; adjective (participiale și neologice):

amândoi pr. m., adj. pr.

câte adv. (+ num.: ~ trei, trei ~ trei etc.)

câteșitrei pr. m., adj. pr.

întreit adj., adv.

o dată¹ (o singură dată) loc. adv.

toți trei etc. adj. pr. m. pl. + num.

treime s. f.

triplu^{1, 2, 3} adj., adv., s. n.

• Numeralele se scriu curent în cifre. Scrierea în cuvinte a numeralelor compuse trebuie verificată în Dicționar în caz de dubiu; ele se scriu:

- legat: doisprezece num.; douăzeci num.

- în cuvinte separate: două sute num.; douăzeci și unu num. m.

- cu cratimă (accidental):

doilea (de al ~/în tempo rapid de-al) prep. + num. (cel de al.../cel de-al...).

• Unele numerale au și omonime substantive:

doi¹ (cifră; notă; număr) s. m., pl. doi (A scris din greșeală un ~ în loc de trei. La teze a luat doi de ~.; etajul ~; zece minus ~)

mie² s. f. (prima ~ de dolari)

zece¹ (mulțime de zece elemente) s. f.; zeci s. f. pl.

• La numeralele invariabile se precizează acest caracter:

cinci² num. invar.; două mii num. invar.

• La numeralele variabile, această trăsătură rezultă din indicarea genului și din includerea mai multor    forme:

doi² num. m., f. două; douăzeci și doi num. m., f. douăzeci și două; doisprezece num. m., f. douăsprezece.

7.7. Prepozițiile și locuțiunile prepoziționale

• Încadrarea în prepoziții (simple și compuse, dintre care unele au și omografe adverbe), în locuțiuni prepoziționale și în grupări de prepoziții este indicată în Dicționar:

cât despre loc. prep.; datorită a/la prep. + prep. (~ mulți cercetători); despre (desp. des-pre/de-spre) prep.

• Scrierea lor trebuie verificată în Dicționar în caz de dubiu; ele se scriu:

- legat: despre prep.

- în cuvinte separate: afara (din/în ~) loc. prep.; de către prep.

- cu cratimă:

de a¹/de-a¹ (în tempo rapid) prep. + vb. la inf. (a avea de a face/a avea de-a face); de a²/de-a² (în tempo rapid) prep. + num. f. (cea de a doua/cea de-a doua); de-a³ (în loc. adv.).

• Cazul impus de prepoziții nu este precizat în Dicționar (deoarece îi depășește obiectul), dar regimul unor prepoziții care se construiesc cu D, respectiv cu G/cu posesive se poate deduce din contexte:

asupra prep. (~ lui/sa, ~ a două teze, ~ celor două teze); datorită prep. (~ lui); împotrivă- prep. (~i/le/ne).

• În situațiile de asemănare parțială, distincția formală prepoziție – adverb reiese din caracterul aparent „articulat”, respectiv „nearticulat”:

dedesubt¹ (în partea de jos; sub ceva) adv.; dedesubtul prep. (~ lui/său).

• Construcțiile de tipul cu condiția/excepția/intenția/scopul, din cauza/pricina, în cazul/centrul/momentul/scopul sunt considerate grupări formate din substantive precedate de prepoziții (nu locuțiuni prepoziționale):

condiția (cu ~) prep. + s. f.,

întrucât substantivele respective pot primi determinanți: cu această condiție etc.

• Pentru prepozițiile impuse, în general, de unele adjective, substantive sau verbe a se vedea Dicționarul:

atent adj. m. (~ la/cu); atenție s. f. (~ la/pentru); apuca² (a se ~) (a începe) vb. refl. (a se apuca de).

7.8. Pronumele, adjectivele pronominale și locuțiunile pronominale

• Felul pronumelor se precizează în DOOM³ la cele care sunt (și) adjective pronominale, precum și la cele interogative și relative și la formele accentuate/neaccentuate:

alt adj. pr.; care² pr. int.; care³ pr. rel.; noi pr., d. acc. nouă, neacc. ne.

• În caz de dubiu, scrierea pronumelor simple, a celor compuse, a locuțiunilor pronominale și a grupărilor de pronume trebuie verificată în Dicționar; ele se scriu:

- într-un cuvânt: niciun adj. pr.; vreun adj. pr.

- în cuvinte separate: ceea ce pr. invar.; Domnia Sa loc. pr.

- cu cratimă (rar): domnia-sa pr.

• Topica pronumelui/adjectivului pronominal este menționată în DOOM³ când este semnificativă:

acel adj. pr. antepus m. (~ om); acela pr. m., adj. pr. postpus m. (omul ~)

• La pronumele/adjectivele pronominale invariabile se menționează acest caracter: alde adj. pr. invar.; altceva pr. invar.

• În schimb, la pronumele/adjectivele pronominale variabile, acest caracter rezultă din faptul că se precizează genul și numărul (dacă pronumele este la plural) și se dau formele flexionare:

același pr. m., adj. pr. m., g.-d. aceluiași, pl. aceiași; f. aceeași, g.-d. aceleiași, pl. aceleași; g.-d. pl. m. și f. acelorași; ambii pr. m. pl., adj. m. pl., g.-d. ambilor; f. ambele, g.-d. ambelor.

• Când reiau sau însoțesc substantive neutre, pronumele/adjectivele pronominale au la singular forma de masculin, iar la plural forma de feminin:

acest caiet, aceste caiete; unul, unele [= caiet(e)].

• Numeroasele expresii ceremonioase sunt considerate locuțiuni pronominale:

Alteța Voastră loc. pr.

7.9. Substantivele și locuțiunile substantivale

• Forma-tip sub care se dau în DOOM³ substantivele este, de regulă, cea de NA singular neart.:

aba² s. f.; abagiu s. m.; abajur s. n.; Albion s. propriu n.; Acropole s. propriu f.; Adonis s. propriu m.

• Cele care nu au această formă se dau, rar,

- la alt caz: la singular: arhonda s. m. voc.

- sau la plural:

Almageste s. propriu n. pl.; anale s. f. pl.; antici s. m. pl.; aplauze s. n. pl.; Armindeni s. propriu m. pl.; Sânziene s. propriu f. pl.

• Alte substantive figurează sub forma de NA singular sau plural (formal) articulat:

acul-doamnei (plantă) s. m. art.; Cosânzeana s. propriu f. art.; Domnul s. propriu m. art.; măturelele s. f. pl. art., neart. măturele.

• Formele de gen sunt separate în Dicționar prin virgulă, iar blocul formelor de singular și al celor de plural prin punct-și-virgulă.

• Scrierea substantivelor compuse și a locuțiunilor substantivale trebuie, în caz de dubiu, verificată în Dicționar; ele se scriu:

- într-un cuvânt: botgros s. m.; bunăvoință s. f.; Câmpulung s. propriu n.

- în cuvinte separate: Baia Mare (oraș) s. propriu f. art.; bătaie de joc (batjocură) loc. s. f.

- cu cratimă:

- accidental: aducere aminte/(în tempo rapid) aducere-aminte loc. s. f.

- permanent: bună-credință s. f.; proces-verbal s. n.

• În Dicționar, subcategoria substantivului nu se precizează decât la cele proprii.

• Unele substantive defective de număr au numai singular: curaj s. n.; lapte¹ s. n.; oină s. f.

• La toate substantivele se precizează genul (iar la cele defective de număr care au numai plural, și numărul) și se dau, în funcție de problemele pe care le pun,

- forma articulată hotărât:

aba² s. f., art. abaua; câine s. m., art. câinele; registru s. n., art. registrul,

- rar și forma articulată nehotărât: floarea-soarelui s. f. art. (și: o floarea-soarelui)

- la substantivele feminine, la singular forma de GD articulat: aba² g.-d. art. abalei, sau nearticulat: abiologie s. f., g.-d. abiologii,

- sau atât nearticulat, cât și articulat: lexicologie s. f., g.-d. lexicologii, art. lexicologiei,

- uneori și vocativul (nearticulat sau/și articulat) singular, eventual și plural:

Atotputernicul s. propriu m. art., voc. Atotputernice; băiat s. m., voc. neart. băiete, art. băiatule; conaș s. m., voc. art. conașule; conul s. m. art., voc. coane/conule; doamnă s. f., voc. doamnă; pl. doamne, voc. doamnelor; domn² s. m., voc. domn (stimate ~)/domnul (~ meu), art. domnule; pl. voc. domni (stimați ~), art. domnii mei/domnilor; Ion s. propriu m., voc. Ioane/Ion,

- alteori (când pune probleme privind despărțirea la capăt de rând) și forma articulată de plural:

abație s. f.; pl. abații, art. abațiile (desp. -ți-i-).

• Formarea GD analitic cu marca lui la numele românești de persoană depinde de gen (masculin): lui Ion și de formă (la feminin – la cele invariabile): lui Carmen;

• GD poate fi (și) sintetic:

- de regulă la femininele flexibile: Ileana s. propriu f., g.-d. Ileanei/Ilenei

- accidental la unele masculine: Toma s. propriu m., g.-d. lui Toma (dar: Duminica Tomei/Tomii).

• Substantivele care desemnează constelații, (figuri la) dansuri (populare), jocuri, obiceiuri, vânturi, sunt formal „articulate” (cu finale identice cu articolul hotărât, dar la care nu este vorba de opoziția determinat (ne)hotărât – nedeterminat); la ele se dă și forma nearticulată:

alunelul (dans) s. n. art., neart. alunel; ghimpele (dans) s. m. art., neart. ghimpe; țarina (dans) s. f. art., neart. țarină; Hora (constelație) s. propriu f. art., neart. Horă.

7.10. Verbele și locuțiunile verbale

• Forma-tip sub care se dau verbele este cea de infinitiv (la conjugarea activă, fără să se specifice acest lucru) urmat de (a ~ ) (spre deosebire de majoritatea dicționarelor, unde se dau fără a, prezența acestuia în uz depinzând de context): cânta (a ~) vb. = a cânta.

• Verbele (obligatoriu) reflexive (la care se specifică acest caracter) sunt urmate de (a se ~) sau de (a-și ~): abține (a se ~) vb. refl.; aroga (a-și ~) vb. refl.

• Alte verbe se dau sub forme ca: arde² (a-i ~) vb.; acri² (a i se ~) vb. refl.; zbughi¹ (a o ~) vb.

• La verbele/locuțiunile verbale cu paradigmă incompletă, cuvântul-titlu se dă sub formele atestate:

confer (lat.) vb., imper. 2 sg. afirm.; nota bene (lat.) loc. vb., imper. 2 sg. afirm.; păsa¹ (a ~) imper. 2 sg. afirm. pasă/pas’ (numai: + să/de + vb.: Pas’ de pricepe/să pricepi.); va¹ vb., ind. prez. 3 sg. (numai în expr.: Mai ~ până să reușești.).

• În Dicționar nu se precizează (în plus față de cazul verbelor reflexive) subcategoriile de verbe, cu excepția auxiliarelor, în opoziție cu perechile lor predicative:

avea¹ (a ~) vb. aux. pentru perf. comp. 1 am, 2 sg. ai, 3 sg. a etc.; !avea² (a ~) vb. pred., ind. prez. 1 sg. am, 2 sg. ai, 3 sg. are etc.

• În DOOM³ în raport cu DOOM^{1, 2}, verbul a fost dezvoltat cel mai mult dintre toate clasele lexico-gramaticale; acest lucru nu presupune, în general, modificări de normă, nefiind marcat prin semnul !.

• Flexiunea verbelor românești, foarte bogată, nu poate fi însă reflectată integral, ci numai selectiv într-un dicționar de tipul și dimensiunile DOOM³, nesemnalându-se toate formele care respectă regulile generale.

• Astfel, se indică doar forme verbale simple din conjugarea activă, nu și forme compuse, nici construcțiile pasive (care se formează, toate, potrivit regulilor cunoscute). În caz de dubiu, pentru regulile generale de formare și de folosire a modurilor și a timpurilor verbale și pentru o descriere completă a lor trebuie consultate gramaticile normative (GALR, GLRG) și dicționarul specializat (Barbu 2005), incluse în BIBLIOGRAFIA SELECTIVĂ.

Pe lângă sincretismele caracteristice, în Dicționar figurează forme cu alternanțe față de infinitiv, precum și alte forme care pun probleme ortografice sau/și de pronunțare.

• Formele flexionare (precedate de abrevieri) se dau în ordinea obișnuită a modurilor.

• Modurile sunt separate prin punct-și-virgulă, iar timpurile aceluiași mod – prin virgulă; persoanele sunt indicate prin cifre arabe, de la 1 la 3, urmate de abrevierea numărului:

abate¹ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. abat, 2 sg. abați, 3 sg. abate; conj. prez. 1 sg. să abat, 3 să abată; ger. abătând; part. abătut

• Neprecizarea numărului la o persoană înseamnă că forma este aceeași la ambele numere:

abandona (a ~) 3 abandonează.

• Conform schemei minimale a articolelor consacrate verbelor, sunt consemnate modurile și timpurile de bază simple (la persoana și numărul selectate), în orice caz la indicativ și la conjunctiv prezent. Alte timpuri, eventual persoane și numere, ale indicativului (imperfect, perfect simplu, mai-mult-ca-perfect) și alte moduri personale (imperativul afirmativ pers. 2 sg.), precum și forme verbale nepersonale – gerunziu, participiu – se înregistrează în măsura în care pun probleme de formă, de grafie sau/și de pronunțare:

abține (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă abțin, 2 sg. te abții, 3 sg. se abține; conj. prez. 1 sg. să mă abțin, 3 să se abțină; imper. 2 sg. afirm. abține‑te; ger. abținându-mă; part. abținut; acompania (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. acompaniez, 3 acompaniază, 1 pl. acompaniem; conj. prez. 1 sg. să acompaniez, 3 să acompanieze; ger. acompaniind (desp. -ni-ind).

• Verbele care pot fi și reflexive numai cu anumite sensuri sau în anumite contexte se dau doar la forma activă: abandona (a ~) vb.

• În anumite cazuri se dau separat perechi formate din același verb uneori activ, alteori reflexiv:

afirma¹ (a ~) vb.; afirma² (a se ~ ) vb. refl.

• Ca în toate dicționarele, în DOOM³ se indică, la verbele personale, pe primul loc, la modurile și timpurile la care este atestată sau posibilă, persoana 1 sg.:

abdica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. abdic.

• Absența persoanei 1 înseamnă că verbul nu este personal:

abunda (a ~) vb., ind. prez. 3 abundă.

• Formele pentru alte persoane se includ numai când sunt semnificative, de ex. prezintă alternanțe: adăpa (a ~) imper. 2 sg. afirm. adapă.

• Numărul indicat este, la toate formele, singularul, însă, în unele cazuri, și/numai pluralul. Astfel, la perfectul simplu sunt consemnate și formele de plural, când prezintă o deplasare de accent față de singular: aduce (a ~) perf. s. 1 sg. adusei, 1 pl. aduserăm.

• La verbele unipersonale cu subiect nonanimat și la cele care admit subiect nonuman se dau pers. 3 sg. și pl.:

apune (a ~) ind. prez. 3 sg. apune, 3 pl. apun; cotcodăci (a ~), ind. prez. 3 sg. cotcodăcește, 3 pl. cotcodăcesc.

• Alte verbe unipersonale, cu forme de pers. 3 sg., nu au subiect:

tuna (a ~) ind. prez. 3 sg. tună.

• Câteva verbe unipersonale se pot folosi însă, contextual, figurat/metaforic, și cu subiect uman (inclusiv la pers. 1 și 2):

Nu mai tot cotcodăci, femeie! Ce tot tuni și fulgeri?!

• Invers, sunt ocazional impersonale, numai cu anumite sensuri sau în anumite contexte, unele verbe, incluse separat în DOOM³:

ajunge¹ (a ~) (a fi suficient) ind. prez. 3 sg. ajunge, 3 pl. ajung; ajunge² (a ~) (a prinde din urmă; a sosi) ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ajung.

• Și alte verbe au, pentru un anumit sens, numai pers. 3 sg.:

cuveni² (a se ~) (a se cădea) ind. prez. 3 sg. se cuvine,

sau, pentru alt sens, și pers. 3 pl.:

cuveni¹ (a se ~) (a-i reveni ceva cuiva) ind. prez. 3 sg. se cuvine, 3 pl. se cuvin.

• Uneori, pentru a reieși clar că verbul se folosește și la plural este inclusă și o formă de imperfect: adia (a ~) ind. prez. 3 adie, imperf. 3 pl. adiau.

• Tranzitivitatea/intranzitivitatea se menționează (cu exemple) numai cu privire la imperativul 2 sg. afirmativ al câtorva verbe, care au forme diferite pentru cele două valori:

trece (a ~) imper. 2 sg. afirm. intranz. treci, tranz. trece (Mai treci pe la noi! Trece-l clasa! Trece-i nota! Trece drumul!).

• La verbe parțial omonime sunt consemnate variantele de conjugare specializate semantic și diacronic:

datora¹ (a ~) (a avea o datorie materială sau morală) vb., ind. prez. 1 sg. datorez; datora² (a se ~) (a avea drept cauză)/(înv.) datori (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se datorează/se datorește.

• Se evidențiază și faptul că în unele cazuri, în funcție de sens, verbele înrudite sau parțial omonime se conjugă în parte diferit, de ex. la imperfect și mai‑mult‑ca‑perfect (cu sau fără reduplicare):

reda² (a ~) (a descrie) imperf. 1 redam, (rar) perf. s. 1 pl. redarăm, m.m.c.p. 1 sg. redasem, 1 pl. redaserăm; reda¹ (a ~) (a da din nou) imperf. 1 redădeam, perf. s. 1 pl. redădurăm, m.m.c.p. 1 sg. redădusem, 1 pl. redăduserăm,

ca da² (a ~) imperf. 1 dădeam, perf. s. 1 pl. dădurăm, m.m.c.p. 1 sg. dădusem, 1 pl. dăduserăm.

• O problemă care nu poate fi tranșată în toate cazurile privește verbele cu sau fără augmentele -esc și -ez la indicativ și conjunctiv prezent, la care în DOOM³ s-au făcut unele modificări (întemeiate pe studii pentru care v. BIBLIOGRAFIA SELECTIVĂ), optându-se pentru una dintre forme: !bocăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bocăn; !ciocăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ciocănesc.

La unele verbe s-au păstrat ambele variante, cu și fără sufix:

cheltui (a ~), ind. prez. 1 sg. cheltuiesc/cheltui; învia (a ~), ind. prez. 1 sg. învii/înviez.

La alte verbe s-a schimbat numai ordinea celor două variante:

!birui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. birui/biruiesc.

• La sfârșitul articolelor consacrate verbelor se semnalează, după caz, în paranteză, la ce moduri sau/și timpuri ori persoane nu se folosesc, sau/și, dimpotrivă, ce forme sunt utilizate cu precădere:

concede (a ~) (nefolosit la perf. s., m.m.c.p., part.); deceda (a ~) (folosit mai ales la timpuri trecute, ger., part., supin); radiofica (a ~) (folosit și la forme compuse, ger., part., supin; nefolosit la unele persoane și timpuri).

• Astfel, nu se folosesc la imperativ (lucru nespecificat la fiecare verb) verbele care nu au decât pers. 3, dar nici alte verbe, în funcție de sens:

conveni² (a ~) (a corespunde) (nefolosit la imper.); conveni¹ (a ~) (a cădea de acord) (rar) imper. 2 sg. poz. convino.

• Verbele neutilizate la gerunziu sau la participiu nu au, evident, nici formele compuse cu acestea, ceea ce nu se specifică la fiecare verb în parte.

• În unele cazuri, la anumite forme verbale se face precizarea (rar):

accede (a ~) (rar) part. acces.

• Puținele verbe compuse sunt sudate și se scriu, toate, într-un cuvânt: a se autoacuza, a binecuvânta, a se sinucide, a telecomanda.

• Se scriu într-un cuvânt formațiile alcătuite din prefixul ne- + adv. mai sau (rar) prea + verb la gerunziu/participiu (adjectivizat): nemaivăzând, nepreavăzând, nemaivăzut, nepreavăzut.

• Întrucât Hotărârea Academiei Române privitoare la revenirea la scrierea cu â datează de peste un sfert de secol (v. și STUDIUL INTRODUCTIV și ANEXELE), în DOOM³ nu s-a mai insistat nici la verb asupra distincției dintre formele care se scriu cu î și cele care se scriu cu â.

8. Grupurile de cuvinte

• În DOOM³ au fost incluse și un număr limitat de grupuri relativ stabile de cuvinte, pentru a distinge de ele cuvintele compuse omofone.

• Caracterul de grupuri nu se menționează expres, rezultând din descrierea lor ca însumare de elemente din diverse clase lexico-gramaticale.

Grupurile se caracterizează:

• din punct de vedere ortografic, prin faptul că se scriu în cuvinte separate;

• din punctul de vedere al accentuării indicate în Dicționar (spre deosebire de cuvintele compuse), prin faptul că aceasta se face la toate componentele polisilabice;

• din punctul de vedere al informațiilor din Dicționar (spre deosebire de cuvintele compuse și de locuțiuni), prin faptul că nu se dau și formele flexionare, chiar dacă sunt posibile:

apă minerală s. f. + adj., dar: apă-oxigenată (peroxid de hidrogen)/apă oxigenată s. f., g.-d. art. apei-oxigenate/apei oxigenate.

• Grupurile de cuvinte sunt însoțite, în general, în Dicționar, de glosări și, uneori, de exemple:

arborele vieții (schema evoluției omului) s. m. + s. f.; dar: arborele‑vieții (tuia) s. m.; bine cunoscut (știut bine) adv. + adj. (caz ~ de toți); dar: bine‑cunoscut (celebru) (scriitor ~) adj.; nici odată (nici odinioară) adv. + adv. (Nu l-am crezut ~, nu-l cred nici acum.); nici o dată (nici o singură dată) adv. + loc. adv. (Nu s-a dus acolo ~, nici de mai multe ori.), dar: niciodată (în niciun moment) adv. (~ n-a cântat mai bine.).

9. Locuțiunile

• În DOOM³ au fost incluse foarte multe locuțiuni (dar relativ puține locuțiuni substantivale și mai ales verbale).

• Locuțiunile care au pe primul loc o prepoziție figurează sub cuvântul principal (fără trimiteri):

absurd (prin ~) loc. adj., loc. adv. (reușită ~, a reuși ~); alese (pe ~) loc. adv. [= pe alese].

• Fac excepție cele cu de-a, plasate la litera D: de-a bușilea loc. adv.

Locuțiunile se caracterizează:

• din punct de vedere ortografic, prin faptul că se scriu mai ales în cuvinte separate, dar unele apar scrise cu cratimă sau/și cu virgulă:

altă dată² „în altă împrejurare” loc. adv. (dar: altădată „odinioară” adv.); cum-necum/cum, necum loc. adv.; feri, Doamne loc. interj.

Unele locuțiuni se scriu cu cratimă din motive fonetice – totdeauna (locuțiunile adverbiale de tipul de-a berbeleacul) sau accidental (pentru a reda rostirea lor în tempo rapid ori pentru că includ un cuvânt compus):

așa și așa/(în tempo rapid) așa și-așa loc. adv.; Adam-Babadam (de (pe) când ~) loc. adv.

• din punctul de vedere al accentuării indicate în Dicționar (spre deosebire de cuvintele compuse), prin faptul că aceasta se marchează la toate componentele polisilabice: bătaie de inimă loc. s. f.

• din punct de vedere morfologic, prin echivalența cu clasele lexico-gramaticale corespunzătoare, prin care sunt glosate uneori.

• La locuțiuni se dau, unde este cazul (spre deosebire de grupurile de cuvinte), și formele flexionare:

aducere aminte (amintire), loc. s. f., g.-d. art. aducerii aminte; pl. aduceri aminte, art. aducerile aminte.

• Unele locuțiuni sunt glosate sau/și urmate de exemple:

cum-necum (de bine, de rău) loc. adv. (Până la urmă s-a descurcat ~.).

• Locuțiunile care sunt și adjectivale, și adverbiale sunt tratate în același articol, cu exemple:

abrupto (ex ~) (lat.) loc. adj., loc. adv. (pauză ~, întrerupt ~).

• Locuțiunile adverbiale și cele prepoziționale formate de la aceleași elemente se deosebesc prin caracterul formal „nearticulat”, respectiv „articulat”:

jur-împrejur loc. adv.; jur-împrejurul loc. prep. (~ lui/său).

• Multe locuțiuni substantivale și verbale își corespund:

aducere aminte (amintire) loc. s. f.; aduce aminte (a-și ~) (a-și aminti) loc. vb.

• Locuțiunile verbale figurează în DOOM³ numai selectiv (cu trimitere pentru flexiune, dacă este cazul, la verbul de bază și cu includerea formelor care pun probleme specifice, mai ales în măsura în care implică un aspect ortografic, și anume scrierea cu cratimă la imperativ și la gerunziu:

da seama (a-și ~) (a se lămuri) loc. vb. refl., v. da²; imper. 2 sg. afirm. dă-ți seama; ger. dându-mi seama.

V. și clasele lexico-gramaticale corespunzătoare.

10. Informații sintactice

• Informațiile sintactice sunt minimale, limitându-se la câteva precizări referitoare la topică, sprijinite și de exemple:

acel adj. pr. antepus m. (~ om); acela pr. m., adj. pr. postpus m. (omul ~); amândoi pr. m., adj. pr. m., f. amândouă, g.-d. (antepus) amânduror, (singur/postpus) amândurora (Amândoi (elevii)/Elevii amândoi au promovat.)

• Alte precizări privesc anumite limitări:

păsa¹ (a ~) imper. 2 sg. afirm. pasă/pas’ (numai: + să/de + vb.: Pas’ de pricepe/să pricepi.).

11. Exemplele

• Între ( ) se dau, cu caractere italice, la sfârșitul articolelor, uneori și în interiorul lor, exemple prin care:

• se ilustrează condițiile de utilizare:

standby¹ adj. invar. (acorduri ~); standby² s. n. (în: a fi/a rămâne în ~, standby-ul laptopului)

• se precizează folosirea unor cuvinte/forme/variante:

- în anumite contexte:

aerobic¹ adj. m. (+ s. n.: exercițiu ~), f. aerobică (gimnastică ~); candel¹ adj. invar. (zahăr ~)

- în expresii, uneori după dar:

conj. prez. 3 să ardă (dar: Arză-l(-ar) focul.) s. v. arde¹ (a ~); daiboj (reg.) s. n., pl. daiboji (în: a fi-n ~, a umbla cu daibojul)

• se ilustrează apartenența la mai multe clase lexico-gramaticale:

absurd (prin ~) loc. adj., loc. adv. (reușită ~, a reuși ~); cash¹ adj. invar., adv. (plăți ~, a plăti ~.).

În exemple nu se indică accentul.

12. Abrevierile²⁸

• Pe lângă abrevierile devenite și substantive, care constituie cuvinte-titlu în DOOM³, la sfârșitul unor articole (sau, rar, în interiorul lor) se consemnează, când este cazul, după abr., abrevierile sau simbolurile unor cuvinte și expresii – care se folosesc în scris în anumite situații:

Altețele Lor Regale abr. AALLRR; aluminiu simb. Al; anul curent abr. a.c. s.v. an²; doamnă, art. doamna, abr. dna; g.-d. art. doamnei, abr. dnei; in‑octavo¹ (lat.) abr. in-8^o ; mai-mult-ca-perfect abr. m.m.c.p.

• În unele cazuri s-au recomandat abrevierile cele mai scurte, chiar dacă în uz există și altele:

pagină, pagini abr. p. [nu și pag., pp.].

• În alte cazuri s-au păstrat și variante tradiționale sau/și mai explicite de abrevieri, frecvente în uz:

alineat abr. al./alin.; dumneavoastră abr. dv./dvs./d-voastră; feminin¹ abr. F, f., fem.; fortissimo (it.) abr. ff

• La unele cuvinte se dau atât abrevierea, cât și simbolul:

decrescendo¹ abr. decresc., simb. >; euro abr. EUR/Eur, simb. €; noiembrie abr. nov.; simb. XI/.11./-11- ; World Wide Web abr. web, simb. www.

• Când cuvântul-titlu desemnează (și) o literă mai specială, un semn grafic ș.a., se reproduce, de regulă, și semnul respectiv:

acoladă (semne grafice) {, {}; alfa¹ α, Α; balboa simb. B,฿

• Pentru unele monede se indică (și) codul: dirham marocan cod MAD s.v. dirham.

• Uneori abrevierea/simbolul diferă în funcție de domeniul în care sunt folosite sau/și de sensul cuvântului:

metru simb. m (în domeniul cadastral: metru liniar simb. ml/m.l.; metru pătrat simb. mp/m.p.); milă² simb. (milă marină) Mm, (milă terestră) mi.

• Unele abrevieri și simboluri sunt urmate de punct, altele nu, în condițiile prezentate în STUDIUL INTRODUCTIV.

• În cazul simbolurilor scrise cu majuscule se recomandă scrierea lor fără punct final:

leu simb. (leu moldovenesc) MDL, (leu românesc [nou]) L (cod RON), (leu românesc anterior) cod ROL

• Multe dintre aceste abrevieri, coduri, reprezentări grafice au fost fixate prin standarde și alte reglementări oficiale și trebuie respectate întocmai, chiar dacă uneori nu coincid cu normele academice ale limbii române.

• Sub mențiunea abr., în unele articole se include și folosirea unor forme trunchiate ale unor cuvinte, care păstrează, de cele mai multe ori, numai începutul acestora (și dintre care unele figurează și în articole separate). Unele asemenea „abrevieri” sui-generis sunt mai de mult în uz, iar altele reprezintă rezultatul unei tendințe în curs de extindere și de depășire a limitării la limbajul strict familiar, fiind folosite și în „jargonul” informatic, medical, publicitar etc.:

dirigintă abr. (fam.) dirigă; Emiratele Arabe Unite abr. (fam.) Emirate s.v. emirat

13. Trimiterile

• Trimiterile se fac, prin v., astfel:

- variantele cuvintelor-titlu, când nu se află în DOOM³ în succesiune imediată, sunt înregistrate și la locul lor alfabetic, cu trimitere la varianta sub care sunt tratate:

Acheron v. Aheron; bielorus v. belarus

- formele flexionare care diferă substanțial de cuvântul-titlu respectiv sunt înregistrate și la locul lor alfabetic, cu trimitere la cuvântul-titlu din care provin: ai¹ art. v. al; aibă v. avea²

- se fac trimiteri de la locuțiuni verbale la verbul de bază: aduce aminte (a ~) v. aduce.

• Nu se fac trimiteri în cazul prepozițiilor aflate pe primul loc în locuțiunile plasate la locul alfabetic al cuvântului principal:

alese (pe ~) loc. adv. [= pe alese] (care figurează numai la A, nu și la P).