5 rezultate
îndoi1 (a ~) (a dubla, a avea îndoială) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndoiesc, 3 sg. îndoiește, imperf. 1 îndoiam; conj. prez. 1 sg. să îndoiesc, 3 să îndoiască
îndoi2 (a ~) (a strânge în două, a încovoia) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. îndoi, 3 îndoaie, imperf. 1 îndoiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să îndoi, 3 să îndoaie; imper. 2 sg. afirm. îndoaie (-l, îndoai-o)
îndoi3 (a se ~) (a avea dubii) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă îndoiesc, 3 sg. se îndoiește, imperf. 1 sg. mă îndoiam; conj. prez. 1 sg. să mă îndoiesc, 3 să se îndoiască; imper. 2 sg. afirm. îndoiește-te; ger. îndoindu-mă