7 rezultate
!
trebui1 (a ~) (a avea nevoie; a fi necesar) (în construcții cu subiect nepersonal și obiect personal indirect în dativ sau cu un participiu pasiv acordat) vb., ind. prez. 3 trebuie, imperf. 3 sg. trebuia, 3 pl. trebuiau; perf. c. 3 sg. a trebuit, 3 pl. au trebuit, viit. 3 sg. va trebui, 3 pl. vor trebui; conj. prez. 3 să trebuiască ((Îmi) trebuie timp. Îmi trebuie bani. (Îmi) trebuia timp. (Îmi) trebuiau bani. (Mi-)a trebuit timp. (Mi-)au trebuit bani. (Îmi) va trebui timp. (Îmi) vor trebui bani. Nu cred să(-mi) trebuiască timp. Actele trebuie (să fie) depuse. Actele trebuiau (să fie) depuse. Actele au trebuit (să fie) depuse. Actele vor trebui (să fie) depuse. Actele o să trebuiască (să fie) depuse. Actele trebuie (să fie) depuse; (nelit.): seriile *trebuiam, *am trebuit, *voi trebui)
!
trebui2 (a ~) (a fi obligat) (în construcții referitoare la un subiect personal) vb., ind. prez. 3 sg. trebuie, imperf. 3 sg. trebuia, 3 pl. trebuia/trebuiau; perf. c. 3 sg. a trebuit, 3 pl. a/au trebuit, viit. 3 sg. va trebui, 3 pl. va trebui/vor trebui; conj. prez. 3 sg. să trebuiască (Eu trebuie să plec. Noi trebuie să plecăm. El trebuie să plece. Ei trebuie să plece.; Eu trebuia să plec. Noi trebuia să plecăm. Ei trebuia să plece. Ei trebuiau să plece.; Eu a trebuit să plec. Noi a trebuit să plecăm. Ei a trebuit să plece. Ei au trebuit să plece.; Eu va trebui să plec. Noi va trebui să plecăm. Ei va trebui să plece. Ei vor trebui să plece.; Nu cred să trebuiască să plec. Nu cred să trebuiască să plecăm.; (nelit.): *trebuiam să plec; *am trebuit; *trebuiați lăudate)