3. Scrierea cu literă mare sau mică
• I. Scrierea cu literă mare sau mică se referă în special la inițiala cuvintelor și, în mai mică măsură – în cazul abrevierilor și al simbolurilor –, și la alte poziții.
• Litera mare sau mică la inițiala elementelor lexicale este o marcă a caracterului lor de nume proprii, respectiv comune, relevantă mai ales în cazul celor care pot fi folosite cu ambele valori: prin scrierea cu literă mare, substantivele proprii se deosebesc de substantivele comune din care provin sau care derivă din ele, respectiv, prin scrierea cu literă mică, numele comune se disting de cele proprii care le corespund, care se scriu cu literă mare.
• În cazul unităților lexicale complexe folosite ca nume proprii, scrierea cu literă mare poate privi toate componentele sau numai primul.
• Fiind mai limitată, scrierea cu literă mare a unor cuvinte care în mod obișnuit se scriu cu literă mică are în general ca efect punerea lor în evidență.
• II. Opțiunea între literă mare și literă mică depinde în special de:
1. natura elementului (substantive comune sau proprii, cuvinte din celelalte clase lexico-gramaticale, abrevieri/simboluri);
2. natura textului (informal/oficial, laic/religios; afișe, capete de tabel, corespondență, etichete, plăcuțe indicatoare; poezie);
3. poziția elementului (de sine stătător sau la începutul ori în interiorul unui enunț);
4. punctuația enunțului;
5. intenția de a marca anumite valori (desconsiderarea sau, dimpotrivă, importanța, politețea) sau de a produce anumite efecte stilistice, scrierea evident intenționată a unor cuvinte contrar normelor curente nefiind o greșeală.
• III. Pentru unele situații există reguli obligatorii, care privesc cuvinte sau poziții în care se folosește întotdeauna litera mare, respectiv mică; în altele, scrierea cu literă mare, respectiv mică este facultativă. Probleme pun în special situațiile în care unul și același (tip de) cuvânt se scrie fie cu literă mare, fie cu literă mică. Mai ales în unele cazuri de treceri între substantive comune și substantive proprii – grafia depinzând de modul în care sunt tratate cuvintele în context –, distincția nu este totdeauna ușor de făcut. Regulile privesc în special cazurile în care pot apărea ezitări, de aceea ele sunt prezentate contrastiv.
• Regulile de utilizare a literelor mari sau mici în scrierea limbii române au variat în timp.
• Ele diferă de la o limbă la alta. Situațiile în care în limba română se scrie cu literă mare sunt mai numeroase decât în unele limbi (de ex., față de scrierea numelor compuse de instituții în franceză), dar mai restrictive decât în altele (față de scrierea cu literă mare în engleză a cuvintelor din titluri – imitată abuziv în scrierea limbii române în ultima perioadă – sau, în germană, a tuturor substantivelor).
• IV. Scrierea cu literă mare sau mică a numelor unităților de măsură și a simbolurilor lor, precum și a simbolurilor altor termeni de specialitate (cu caracter internațional) nu face obiectul unor norme propriu-zis ortografice, de competența lingviștilor, ci al reglementărilor din domeniile respective, în speță al standardelor internaționale, adoptate și ca standarde române, și care trebuie respectate, chiar dacă contravin uneori normelor academice ale limbii române.
3.1. Scrierea cu literă mare
• I. Se scriu, de regulă, cu literă mare:
1. primul cuvânt (inclusiv substantivele comune sau elementele din alte clase lexico-gramaticale) dintr-un enunț (inclusiv în note de subsol, în titlurile coloanelor dintr-un tabel etc.);
2. substantivele proprii folosite de sine stătător sau în interiorul unui enunț;
3. componentele locuțiunilor pronominale de politețe;
4. anumite abrevieri și simboluri;
5. primul cuvânt al fiecărui vers în poezia de tip clasic:
A fost odată ca-n povești, / A fost ca niciodată... Eminescu
• Dar în poezia de tip modern, uneori, primul cuvânt al fiecărui vers este scris cu literă mică.
• Detaliind, se scriu, de regulă, cu literă mare:
• 1. primul/singurul cuvânt dintr-un enunț, și anume:
1.1. când cuvântul este izolat:
Ploaie.
● Dar se scriu cu literă mică cuvintele de declarație când enunțul din care fac parte urmează după altul în vorbire directă.
1.2. când între enunțuri nu este o legătură strânsă, și anume când enunțul urmează după un altul:
1.2.1. întotdeauna, când enunțul precedent se încheie cu punct:
Săniile porniră iar încet. Frigul creștea odată cu lumina. Sadoveanu
1.2.2. de regulă, când enunțul precedent se încheie cu unul din celelalte semne de punctuație finale:
1.2.2.1. puncte de suspensie:
Aici nu-i nevoie de baba Anița... Noroc să deie Dumnezeu! Sadoveanu
1.2.2.2. semnul exclamării:
Patria mă cheamă! Nu mai pot sta un moment! Caragiale
1.2.2.3. semnul întrebării:
Ce să facă? La mușteriu cu cioburi de sticlă nu putea merge. Caragiale
• Când legătura dintre enunțuri este strânsă, iar enunțul anterior este prezentat ca neîncheiat, după aceste semne de punctuație se poate scrie și cu literă mică.
1.2.3. la începutul unui enunț în vorbire directă precedat de două-puncte (și de linie de dialog, uneori de ghilimele):
Dl. Goe este foarte impacient și, cu ton de comandă, zice încruntat:
– Mam-mare, de ce nu mai vine? Caragiale
• Un enunț precedat de două-puncte începe cu literă mică dacă nu se află în această situație.
1.2.4. la începutul reproducerii, după două-puncte, a unui enunț citat care începe cu literă mare (și este încadrat, de regulă, între ghilimele):
Astfel se-ncheia proclamația..., cu acest frumos motto: „Evenimentele mari fac totdeauna să tacă micile pasiuni!” Caragiale
1.2.5. în corespondență, cereri etc., cuvântul cu care începe primul enunț după formula de adresare:
Domnule Director,
Subsemnatul, ..., vă rog să binevoiți...
• 2. numele proprii simple și toate componentele numelor proprii compuse care desemnează:
2.1. unități administrativ-teritoriale, geografice sau politice din România sau artere urbane, inclusiv termenii generici care fac parte din numele propriu, respectiv în care primul termen este urmat de:
- un adjectiv:
Crișul Repede (râu), Europa Răsăriteană; Lacu Roșu, Orașu Nou, Pârâul Rece, Stațiunea Climaterică Sâmbăta (localități); Târnava Mare (râu); Țara Românească (fost stat);
- un numeral: Bulevardul 23 August, Bulevardul 1848, Piața 1 Mai, Strada 1907;
- o prepoziție + un adverb sau un substantiv: Europa de Est; Izvoru de Sus, Râu de Mori (localități);
- un substantiv în G: Autostrada Soarelui, Bulevardul Laminorului, Drumul Taberei (cartier; arteră urbană);
- mai multe cuvinte din clase diferite:
Bulevardul Armata Poporului (înv.), Oceanul Înghețat de Nord, Orașu Nou-Vii, Strada Cocoșului de Munte;
- un nume propriu în N:
Băile Govora/Herculane/Olănești/Tușnad, Colonia Ucea, Orașul Stalin (înv.) (localități)
sau în care termenul generic în cauză:
- nu se mai atribuie realității denumite sau are un sens care nu corespunde acestei realități:
Baia Sprie (localitate); Balta Albă (cartier); Dealu Negru; Râmnicu Vâlcea, Rușii‑Munți, Târgu-Neamț, Vârfu Dealului (localități);
- se află pe locul al doilea după un nume propriu: Bolintin-Vale, Geoagiu-Băi, Malnaș-Băi;
• Se scriu cu literă mare și numeralele (scrise în litere) și prepozițiile aflate pe primul loc în asemenea nume: După Deal (sat), Între Gârle (stradă), La Om (vârf de munte), Trei Brazi (cabană).
Dar se scriu cu literă mică sectoarele (numerotate ale) municipiului București.
2.2. state cu numele traduse în limba română (inclusiv când termenii generici fac parte din denumirea oficială lungă a statului și sunt urmați de un nume propriu în N) și alte teritorii:
Africa Centrală, Colectivitatea Teritorială Saint-Pierre și Miquelon, Europa Centrală, Insulele Feroe, Insulele Minore Îndepărtate ale Statelor Unite, Marea Britanie, Regiunea Administrativă Specială Hong Kong (a Republicii Populare Chineze), Republica Albania, Sfântul Scaun/Statul Cetății Vaticanului, Statul Independent Papua-Noua Guinee, Statul Israel, Teritoriul Samoa Americană;
• Dar se scriu cu literă mică termenii generici care nu fac parte din numele propriu al unităților administrativ-teritoriale, geografice sau politice.
2.3. animale:
Azor, Bubico, Duman, Grivei, Joiana, Murgu, Plăvan, Zefir;
2.4. corpuri cerești:
Balanța, Carul-Mic, Marte, Saturn, Ursa-Mare, inclusiv Lună, Pământ, Soare, Superluna în terminologia astronomică;
• Dar se scriu cu literă mică lună, pământ, soare în uzul curent.
2.5. instituții, entități economice (inclusiv asociații, fundații, patronate etc.), planuri de importanță națională:
Administrația Prezidențială, Asociația Chinologică Metropolitană, Avocatul Poporului, Banca Comercială Română, Biserica Boteanu, Camera Deputaților, Comisia Europeană, Congresul (SUA), Consiliul European, Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea Constituțională, Departamentul de Stat (al SUA), Editura Corint, Europol, Facultatea de Litere, Fundația Regală Margareta a României, Inchiziția, Institutul de Lingvistică, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului, Interpol, Înalta Curte de Casație și Justiție, Mănăstirea Cașin, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Public, Organizația Națiunilor Unite, Parchetul General, Parlamentul European, Planul Național de Redresare și Reziliență, Patronatul Serviciilor Publice, Președinția României, Radio Europa Liberă, Radio Vatican, Regia Autonomă „Monitorul Oficial”, Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, Teatrul Național, Unitatea Militară nr. ..., Uniunea Artiștilor Plastici, Universitatea Politehnica din București, Vocea Americii;
• Numele de instituții se scriu cu literă mare chiar când sunt folosite eliptic: dezbateri în Cameră, secretar de stat la Externe, Guvernul, student la Litere, Parlamentul, admiterea la Politehnică.
• Dar se scriu cu literă mică numele domeniilor la care se referă o funcție publică;
• Este incorectă scrierea cu literă mică, chiar pentru efecte grafice, a numelor unor instituții: editura universității din bucurești pe publicațiile editurii în cauză.
2.6. clădiri publice, alte construcții și monumente, cartiere, centre comerciale, parcuri, săli și alte realizări umane:
AFI Cotroceni, Arcul de Triumf, Ateneul Român, Biroul Oval, Canalul Dunăre-Marea Neagră, Casa Academiei, Casa Albă, Casa Poporului, Palatul Cotroceni, Palatul Parlamentului, Palatul Victoria, Parcul Herăstrău, Plaza Romania, Sala Palatului;
2.7. mijloace de transport cu nume devenite celebre: Orient Expres, Titanicul;
2.8. concepte exprimate prin cuvinte străine (eventual compuse) care în limbile respective se scriu (ambele) cu literă mare:
Aufklärung, Big Bang, Big Brother, Bildungsroman, Führer, Weltanschauung;
2.9. marile epoci istorice, evenimente istorice interne și internaționale majore, mișcări culturale sau religioase (inclusiv numite eliptic, când din context reiese clar referința):
Antichitatea, Evul Mediu, Marea Unire, Marele Război, Renașterea, Revoluția Franceză, (participant la) Revoluție, Unirea Principatelor;
• Dar se scriu cu literă mică numele italienești ale secolelor.
2.10. războaie de anvergură sau prezentate ca fiind evenimente unice:
Primul Război Mondial, (Cel de-)Al Doilea Război Mondial; Războiul celor Două Roze, Războiul de Independență, Războiul de Secesiune, Războiul de Treizeci de Ani, Războiul de 100 de Ani;
• Dar se scriu cu literă mică denumirile perioadelor istorice delimitate vag și ale războaielor care nu sunt prezentate ca fiind unice.
2.11. manifestări artistice, culturale, politice, științifice (indiferent de amploare):
Festivalul „Cerbul de Aur”, Seminarul de Parenting, Simpozionul Internațional de Lingvistică, Workshopul de Fotografie de Nuntă de la Craiova;
2.12. mărci de produse: Izvorul Minunilor (apă minerală);
2.13. obiecte desemnate ocazional prin numele creatorului lor:
doi Grigorești „tablouri de Grigorescu”, trei Stradivarius „viori fabricate de Stradivarius”;
• Dar se scriu cu literă mică substantivele comune denumind curent obiecte după creatorul lor.
2.14. numele traduse ale distincțiilor/ordinelor de stat străine: Legiunea de Onoare;
Numele decorațiilor românești trebuie scrise ca în legile care le instituie (Legea nr. 29/2000 privind sistemul național de decorații al României ș.a.), chiar dacă acestea nu respectă întru totul normele ortografice și de punctuație (de ex. ghilimelele) și există inconsecvențe în cadrul legilor: Crucea Comemorativă a Rezistenței Anticomuniste, Medalia Meritul pentru Învățământ, Ordinul Pentru Merit, Ordinul Serviciul Credincios, Ordinul Steaua României, Ordinul Virtutea Militară, Semnul onorific în serviciul armatei etc.
• Dar se scriu cu literă mare numai la primul component numele unor medalii sau premii și cu literă mică titlurile științifice și onorifice.
2.15. persoane – nume de familie, patronime, porecle, prenume, pseudonime, alte supranume (inclusiv componentele lor provenite din nume de funcții, ranguri etc.):
Avădanei, Costapetru, Elvira Popescu, Vasiliu-Birlic, Hagichirea, Hagi-Tudose, Lev Nicolaievici Tolstoi, Mihai-Vodă Viteazul, Moșandrei, Cantacuzino Nababul, Păstorel Teodoreanu, Rousseau Vameșul, Ștefănescu-Delavrancea, Vlad Tepeș;
În unele nume de familie străine se scriu cu literă mare și articolul și particulele din componența lor: Gabriele D’Annunzio, Vittorio De Sica, Luca Della Robbia, Du Cange (dar Charles du Fresne, sieur du Cange), Ibn Saud, Jean de La Fontaine, Le Corbusier, J.-L. Mac Adam, Eugene O’Neill, Vincent Van Gogh.
• Dar se scriu cu literă mică substantivele comune care denumesc funcții, ranguri etc. și nu fac parte din numele propriu, precum și cuvintele ajutătoare din componența unor nume de persoană.
2.16. personaje folclorice, literare, mitologice, religioase:
Alah, Artemis, Barbă-Albastră, Buddha, Cenușăreasa, Ceres, Făt-Frumos, Greuceanul, Harpagon, Muma-Pădurii, Mohamed, Ra, Scaraoțchi, Sfarmă-Piatră, Venus, Zeus;
2.17. nume proprii și termeni din domeniul religiei creștine:
Atotputernicul, Dumnezeu, Isus Hristos, Mântuitorul, Sfânta Fecioară, Sfânta Maria, Sfânta Scriptură, Sfânta Treime, Sfântul Duh, Sfântul Mormânt, Sfântul Munte, Sfinții Constantin și Elena, Tatăl „Dumnezeu”, Vechiul Testament;
• Dar se scriu cu literă mică substantivele comune care desemnează ființe mitice neindividualizate și tipuri omenești.
2.18. punctele cardinale când desemnează o zonă geografică sau când fac parte dintr-un nume de loc compus, inclusiv dintr-un nume de localitate:
Apus, Orient, Vest; America de Nord; Europa de Est, Extremul Orient, Orientul Apropiat, Orientul Mijlociu, Polul Nord, Polul Sud; Eforie Nord, Eforie Sud;
• Dar se scriu cu literă mică numele punctelor cardinale când nu au aceste funcții.
2.19. sărbătorile naționale oficiale, alte sărbători laice și religioase (ale diverselor culte):
Adormirea Maicii Domnului, Anul Nou, Crăciunul, 1 Decembrie, Duminica Tomei/Tomii, Hanuka, Iom Kipur, Înălțarea, Învierea, Paște/Paști, Patruzeci de Sfinți, Pesach, Purim, Ramazan Bairam, Rusaliile, Schimbarea la Față, Sfântul Andrei, Vinerea Mare, Ziua Copilului, Ziua Națională a României, Ziua Unirii Principatelor Române;
2.20. soiuri de plante și rase de animale, inclusiv numele provenite dintr-un adjectiv, când acesta, scris cu literă mică, ar putea fi interpretat ca un calificativ oarecare:
Aurora (soi de floarea-soarelui), Marele Alb (rasă de porci); vaca Dobrogeană (rasă de vaci);
• Dar adjectivele respective se scriu cu literă mică când exprimă o calificare oarecare: oaie dobrogeană.
2.21. zodii:
Balanță, Berbec, Capricorn, Fecioară, Gemeni, Leu, Pești, Rac, Săgetător, Scorpion, Taur, Vărsător;
2.22. toate componentele locuțiunilor pronominale de politețe:
Alteța Sa, Cucernicia Sa, Cuvioșia Sa, Domnia Sa (despre un domnitor, boier) (înv.), Eminența Sa, Excelența Sa, Magnificența Sa, Majestatea Sa, Preafericirea Sa, Sanctitatea Sa, Sfinția Sa;
• Dar trebuie scrise cu literă mică pronumele nou formate din seria domnia-sa „dumnealui”.
• 3. Se scriu cu litere mari primul/unicul component din substantivele proprii care reprezintă:
3.1. denumiri ale organismelor de conducere și ale compartimentelor, direcțiilor etc. din instituții:
Adunarea generală a Academiei Române, Catedra de limba română, Comisia de cultivare a limbii a Academiei Române, Consiliul de administrație (al BNR etc.), Consiliul științific, Departamentul de limbi romanice, Direcția de studii economice/Direcția Studii economice, Secretariatul, Secția de filologie și literatură a Academiei Române, Serviciul de contabilitate;
3.2. numele științifice latinești de specii animale și vegetale:
Bacterium aceti, Gorilla beringei, Hygrophorus puniceus, Mustela nivalis, Sequoia gigantea;
• Dar se scrie cu literă mare și al doilea lor element dacă este o formă a unui nume propriu.
3.3. titluri de acte normative, de alte documente de importanță internațională sau națională, de emisiuni radio-TV, de fonduri și de programe guvernamentale sau europene (inclusiv bancare), de opere artistice, literare, științifice (și de părți ale lor – capitole ș.a.) etc., de publicații periodice, de medalii ocazionale sau de premii, de zile comemorative și festive (unele instituite prin hotărâri internaționale, ale Guvernului României sau ale altor foruri ori chiar prin legi, care trebuie respectate, chiar dacă contravin nomelor ortografice):
„A 150-a aniversare a nașterii lui Mihai Eminescu” (medalie comemorativă), Adevărul de weekend (ziar), Amintiri din copilărie, Biblia, Capitalul, Codul penal, Constituția, Coranul, Declarația universală a drepturilor omului, Decret-lege, Floarea darurilor, Fondul european de dezvoltare agricolă, Gramatica limbii române, Istoria românilor sub Mihai-Vodă Viteazul, Legea partidelor politice, Limba română (revistă), Luna internațională a conștientizării cancerului mamar, Ordonanță de urgență a Guvernului, O scrisoare pierdută, Pactul de la Varșovia, Pe cuvânt (emisiune TV), Premiul pentru cea mai bună piesă a anului..., Primăvara (pictură), Proclamația de la Islaz; (Programul) „Cornul și laptele”, Programul național de dezvoltare rurală, (Programul) „Noua casă”, (Programul operațional sectorial) „Dezvoltarea resurselor umane”; Psaltirea scheiană, Regulamentul organic, Simfonia fantastică, Talmudul, Tatăl nostru, Teatru la microfon, Teleenciclopedia, Vede, Vulgata; Ziua adolescentului, Ziua internațională a cititului împreună, Ziua întreprinzătorilor din România, Ziua limbii, alfabetului și culturii armene, Ziua limbii bulgare, Ziua limbii cehe, Ziua limbii slovace, Ziua limbii tătare, Ziua mondială de luptă împotriva cancerului de sân, Ziua națională a consultantului fiscal din România, (Ziua) „Zero discriminare”;
• Dar se scriu cu literă mare toate componentele numelor sărbătorilor naționale oficiale.
• Nu trebuie scrise cu litere mari toate componentele unor titluri, prin imitarea modelului limbii engleze: *Atlasul Cadastrului Apelor Din România, *Evul Mediu Românesc. Corect: Atlasul cadastrului apelor din România, Evul Mediu românesc.
• Dar se scriu cu literă mare toate cuvintele (cu excepția elementelor de legătură) din denumirile anumitor documente de importanță națională.
• 4. Abrevierile se scriu:
4.1. integral cu litere mari când sunt alcătuite din inițialele:
4.1.1. componentelor unor nume proprii compuse scrise cu literă mare:
CFR = Căile Ferate Române, GMT [cit. ğiemti] = engl. Greenwich Mean Time, O.U.G. = Ordonanța de Urgență a Guvernului (nr. ...), UE = Uniunea Europeană, UM = Unitatea Militară (nr. ...);
4.1.2. numelor unor noțiuni de specialitate și ale altor termeni:
A = arie sau amper, B = bor, IDR = intradermoreacție, L = lungime, MW = megawatt, OUG = ordonanță de urgență a Guvernului, UAT = unitate administrativ-teritorială, UM = unitate militară, TV = televiziune; televizor, TVA = taxa pe valoarea adăugată, VSH = viteza de sedimentare a hematiilor;
• Dar se scriu cu literă mică alte abrevieri și simboluri.
4.1.3. numelor punctelor cardinale: N = nord, S = sud;
4.1.4. prenumelor bărbătești compuse: I.L. Caragiale = Ion Luca Caragiale;
4.1.5. altor cuvinte și expresii:
D.S. = it. dal segno, N.B. = lat. nota bene, PFL = plăci fibrolemnoase, P.S.= lat. post-scriptum;
4.2. Se scriu cu literă mare numai pe primul loc sau și în alte poziții abrevieri precum:
AChR = Asociația Chinologică Română, ACR = Automobil Clubul Român, HoReCa = Hoteluri, Restaurante, Cafenele; Sf. = Sfântul, Sfânta, Sfinții, Sfintele; dB = decibel, eV = electronvolt, MeV = megaelectronvolt, MHz = megahertz, pH = puterea hidrogenului, Rh = factorul Rhesus.
• II. Pentru a sugera anumite atitudini sau sentimente (ca devoțiune, respect), a marca valoarea specială a unui cuvânt, a-l scoate în evidență etc., cuvinte scrise în mod obișnuit cu literă mică se pot scrie cu literă mare:
1. termenii de adresare (inclusiv pronumele), în cereri, corespondență (pe plicuri și în text): Doamnei Directoare...; Domnule Președinte...; Dumneavoastră...;
2. cuvinte/sintagme folosite în adrese, pe etichete, hărți, plăcuțe indicatoare, în titlurile coloanelor unor tabele etc.:
Aleea Nucșoara; Băbească, Camembert; Denumirea/citirea literei;
3. în textele bisericești, anumite substantive și sintagme, precum și, în anumite texte, pronumele/adjectivele pronominale referitoare la Dumnezeu sau la Isus Hristos:
Atotțiitorul, Ceresc Tată, Domnul nostru Isus Hristos, Duhul Sfânt, Părinte; mare mila Ta; Ne rugăm Ție, Doamne;
4. în semn de cinstire:
Soldatul Necunoscut; Slavă Țărilor Române!; Ziua Culturii Naționale, Ziua Limbii Române, Ziua Solidarității Naționale împotriva Dictaturii;
5. pentru a desemna un concept: Binele; Eul; Libertate, Egalitate, Fraternitate; Om; Patrie;
6. pentru personificarea unei abstracțiuni și conferirea valorii de simbol etc.:
Cortina de Fier, Justiția; Războiul Rece; în numele Științei; „A venit pe culme Toamna” Topîrceanu; Vestul Sălbatic, Zidul Berlinului, Mama-Natură;
7. pentru a conferi unui substantiv comun valoare de nume propriu: Capitala= Bucureștiul, Mama.
• În perioada comunistă, pentru a le marca importanța, numele unor organisme de conducere pe linie de partid se scriau cu litere mari la toate componentele: Biroul Organizației de Bază, Comitetul Central al PCR, deprindere care se înregistrează uneori și actualmente: Comitetul Executiv al PSD.
3.2. Scrierea cu literă mică
• I. Se scriu, de regulă, cu literă mică:
1. substantivele comune și cuvintele aparținând celorlalte clase lexico-gramaticale, folosite de sine stătător sau în interiorul unui enunț;
• Dar la începutul unui enunț, aceste cuvinte se scriu cu literă mare.
2. anumite abrevieri și simboluri;
3. uneori, în poezia modernă, primul cuvânt al fiecărui vers:
A venit toamna, / acoperă-mi inima / cu ceva... Nichita Stănescu.
• Dar în poezia de tip clasic, primul cuvânt al fiecărui vers se scrie cu literă mare.
• II. Detaliind, se scriu cu literă mică la inițială:
• 1. în interiorul unui enunț, substantivele comune și cuvintele aparținând celorlalte clase lexico-gramaticale, inclusiv, în anumite situații, primul cuvânt din enunț, și anume:
1.1. când acesta este un cuvânt de declarație, iar enunțul din care face parte urmează după altul în vorbire directă:
A adormit! zice cucoana. Caragiale
1.2. după puncte de suspensie, când între enunțuri există o legătură strânsă:
Se mișcă fata... clipește din ochi... Caragiale
• Dar când legătura dintre enunțuri nu este strânsă, enunțul care urmează după puncte de suspensie începe cu literă mare.
1.3. după semnul exclamării sau al întrebării, când enunțul anterior este prezentat ca neîncheiat:
Fie-ți milă! e nevastă-ta, iart-o! Caragiale
Ce-i? popă? negustor? Caragiale
• Dar dacă enunțul care urmează după semnul exclamării sau al întrebării este prezentat ca încheiat, el începe cu literă mare.
1.4. după două-puncte între enunțuri:
Poarta țarinii era deschisă: intră pe ea. Sadoveanu
• Dar când după două-puncte urmează un enunț în vorbire directă (precedat de linie de dialog sau de ghilimele) sau un citat (încadrat, de regulă, între ghilimele), acestea încep cu literă mare.
1.5. când cuvântul începe un citat reprodus între ghilimele și încadrat în enunț:
Strecura printre dinții albi și mărunți câte un „ah!” care-i umplea pieptul. Delavrancea
• Dar o propoziție/frază citată între ghilimele după două-puncte începe cu literă mare.
• 2. substantivele comune folosite de sine stătător sau în interiorul unui enunț, printre care cele care desemnează:
2.1. ființe imaginare:
ciclop, elf, gigant, iele, muză, nereidă, nimfă, oceanidă, parcă, rusalcă, satir, sirenă, titan, trol;
2.2. funcții oficiale și calități (oricât de importante), când numele sunt generice, în registrul neoficial:
ambasador extraordinar și plenipotențiar, avocat, cancelar, deputat, domn „domnitor”, general, han, împărat, ministru, pașă, prefect, premier, președinte, primar, prim-ministru, principe, rege, secretar de stat, senator, sultan, șah, șahinșah, voievod, vodă;
• Se scriu cu literă mică și substantivele comune care denumesc funcții, ranguri etc. și nu fac parte din numele propriu: sultanul Baiazid.
Dar numele de funcții se scriu cu literă mare în stilul oficial sau dacă cel care scrie vrea să marcheze o atitudine ceremonioasă ori reverențioasă.
2.3. instituțiile (guvernul român) și domeniile la care se referă o funcție publică:
ministru de externe/de interne, ministrul afacerilor externe al..., ministrul finanțelor/muncii/turismului; răspunderea președintelui interimar;
• Dar se scriu cu literă mare numele de funcții care reprezintă o instituție.
2.4. obiecte denumite curent după creatorul lor (în sensul cel mai larg) sau după locul de proveniență: un marghiloman, o havană, olandă;
• Dar se scriu cu literă mare numele proprii folosite numai ocazional pentru a desemna obiecte.
2.5. punctele cardinale: apus, est, nord, sud, vest;
• Dar numele punctelor cardinale se scriu cu literă mare când desemnează o zonă geografică sau când fac parte dintr-un nume de loc propriu compus.
2.6.1. sisteme economico-sociale: capitalism, feudalism;
2.6.2. epoci geologice: mezozoic;
2.6.3. perioade istorice delimitate relativ vag: epoca modernă, paleolitic, perioada contemporană și numele din limba italiană ale secolelor: quattrocento;
2.6.4. războaie multiple, care nu au un nume propriu unic: războaiele balcanice, punice;
• Dar se scriu cu literă mare denumirile războaielor de anvergură prezentate ca unice.
2.7. substantivele cu sens generic când nu fac parte din numele propriu al unităților administrativ-teritoriale, al unor entități geografice sau politice ori al unor artere urbane și care își păstrează sensul propriu, precum și subdviziunile administrativ-teritoriale numerotate (sectoare) ale municipiului București:
aleea Nucșoara, autostrada A1, balta Călărași, băile Malnaș, bulevardul Nicolae Bălcescu, calea Floreasca, comuna Tudor Vladimirescu, dealul Negru, drumul național 7C, fluviul Dunărea, insula Sfânta Elena, intrarea Popa Nan, județul Bistrița-Năsăud, lacul Gâlcescu, munții Carpați, orașul Victoria, pasul Bran, pârâul Cășeria, peninsula Florida, republica Ucraina, râul Olt, sectorul 1, stațiunea Călimănești, strada Anul 1907, strada Cuțitul de Argint, strada Răscoala/Răscoalei (din) 1907, șoseaua Mihai Bravu, țările române, vârful Ciucaș;
• Dar în indicarea adresei, pe hărți, tăblițe indicatoare, asemenea substantive se scriu cu literă mare, la fel și cele cu sens generic care fac parte din numele propriu compus al unităților administrativ-teritoriale sau al entităților geografice ori politice.
2.8. tipuri umane desemnate după numele propriu al unor personaje:
un adonis, un apolo, un donjuan, un harpagon, un mitică, un păcală;
• Dar numele personajelor respective se scriu cu literă mare.
2.9. unități de măsură (scrise conform standardelor internaționale și interne, chiar dacă provin de la nume proprii de persoane): amper, joule, ohm, pascal, volt, watt, weber;
2.10. varietăți de plante și de animale, sortimente de băuturi, de produse alimentare etc.:
aligote, angora, băbească, buldog, cabernet, camembert, caniș, cornul-caprei (varietate de ardei), fetească, ionatan, merinos, spancă, țigaie, țurcană;
• Dar pe etichete, numele produselor se scriu cu literă mare.
2.11. substantivele comune care denumesc disciplinele de învățământ, lunile anului, popoare, zilele săptămânii (care în unele limbi se scriu cu literă mare);
2.12. numele titlurilor științifice și onorifice :
academician(ă), campion..., doctor honoris causa, doctor (în Drept), membru corespondent al Academiei, membru de onoare;
•3. cuvintele din interiorul unui enunț aparținând celorlalte clase lexico‑gramaticale, inclusiv:
3.1. adjectivele din sintagme în care califică varietăți de plante și de animale: măr crețesc, cireși pietroase, oaie dobrogeană;
• Dar asemenea adjective se scriu cu literă mare când desemnează o rasă și când, dacă ar fi scrise cu literă mică, ar putea fi interpretate drept calificative oarecare.
3.2. cuvintele ajutătoare (articole, particule) din componența unor nume proprii compuse de:
aștri: Luceafărul-de-Seară; entități administrativ-teritoriale sau geografice: America de Nord, Oceanul Înghețat de Nord, Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord, Statele Unite ale Americii, Râu de Mori; instituții: Consiliul de Miniștri al ..., Adunarea Națională a Republicii Franceze; sărbători oficiale: Ziua Solidarității Naționale împotriva Dictaturii; nume de persoane compuse: Ludovic al XIV-lea, Ad al-Rahman, Ion Vodă cel Cumplit, Ștefan cel Mare, Leonardo da Vinci, Charles de Gaulle, Andrea del Sarto, Joachim du Bellay, Abd el-Kader, Jeanne la Papesse, Ludwig van Beethoven, Friedrich von Schiller;
• Dar se scriu cu literă mare și articolul și particulele din componența unor nume de familie străine.
•4. pronumele, inclusiv cele de politețe: domnia-sa „dumnealui”, dumneata, dumneavoastră;
• În corespondență, cereri etc., pronumele de politețe maximă se pot scrie cu literă mare: Dumneavoastră; se scriu cu literă mare și toate componentele locuțiunilor pronominale de politețe.
• 5. abrevierile și simbolurile cuvintelor scrise cu literă mică:
a.c. = anul curent; acad. = academician, -ă; art. = articol; d-ta = dumneata; l = lățime; lt. = locotenent; m = metru.
• Scrierea simbolurilor unităților de măsură și ale altor termeni de specialitate se conformează standardelor și altor reglementări proprii domeniilor respective.
• III. Pentru a sugera anumite atitudini sau sentimente (desconsiderarea, minimalizarea, opoziția), cuvinte scrise în mod obișnuit cu literă mare se pot scrie ocazional cu literă mică. Astfel, s-au scris cu literă mică, în perioada comunistă, cuvinte ca Dumnezeu și altele legate de religie, iar mai ales imediat după 1989 cuvinte și nume proprii amintind de epoca totalitarismului comunist: ceaușescu, pcr = Partidul Comunist Român.